13 iunie, Mănăstirea Petru Vodă, Pomenirea Părintelui Justin Pârvu la 7 ani de la urcarea la Ceruri

Pe Calea Neamului am ajuns din nou la Mormântul Părintelui pentru a ne închina și a lua puterea de a merge mai departe pe Linia Credinței și a Luptei pentru Identitatea Națională.

Într-o lume ce vrea să-și ucidă reperele fundamentale pentru a se arunca in haosul ateist, în care trădarea și fariseismul sunt la tot pasul si chiar așezate la loc de cinste, tocmai din cauza dărâmării Reperelor, nevoia de a ne strânge în jurul Duhului Viu al Părintelui Justin Pârvu este din ce in ce mai acută.

Tineri, bătrâni, oameni de toate vârstele și profesiile, se adună cu miile din toată Țara lângă Reperul care este Părintele, pentru a spulbera instabilitatea si fețele schimbătoare și amagitoare ale lumii, cu Certitudinea că Cinstea, Corectitudinea, Adevărul, fără de care nici Dragoste nu poate fi, rămân pilonii Lumii reale, pe care cu adevărat se poate ridica o țară.

Într-un cuvânt, fără curățenie sufletească, nu poti fi in lupta pentru România, ci doar într-o amăgire a acestei lupte și a oamenilor implicit. Asa văd eu mesajul pe care Părintele Justin l-a transmis.

Cu Nădejde în contra deznădejdii și cu Adevăr în contra minciunii, să ținem Steagul sus, adică să afirmăm ceea ce este de afirmat: o Credința și o Țară.

Autor: Mihai Tîrnoveanu