CUM NE TĂMĂDUIEȘTE DOMNUL HRISTOS

Continuând postarea precedentă, în care mi-am exprimat dezacordul cu numiri de genul „Hristos – vaccinul nostru” sau „Hristos – imunitatea noastră”, folosite în ultimul timp din ce în ce mai frecvent pe rețelele de socializare, vreau să vin cu niște explicații suplimentare și ajutătoare pentru înțelegerea primei postări. Cum zice proverbul, voi încerca să „bat fierul” după ce l-am încălzit puțin mai înainte. Dragii mei, se fac destule greșeli în privința modului în care creștinii noștri își imaginează Sfânta Împărtășanie. Fiecare pune problema după gradul personal de catehizare și de înduhovnicire. Mai întâi îi întâlnim pe cei care sunt convinși că în Sfântul Potir este „ceva”, o.. „pâinică” folositoare omului. În ce fel ajută pâinica aceasta nici ei nu știu. În general acești „creștini” sunt tinerii care își aduc copiii la împărtășit, rugându-i pe aceștia chiar în fața preotului slujitor: „Hai, mami, hai, tati, ia de la Părintele PÂINICĂ DULCE”.. Văd negru când aud afirmații din astea! Bineînțeles că „pâinica” asta nu este folositoare și pentru ei înșiși.. Mai întreb pe câte unul de ce nu se împărtășește și el, dacă pâinica este bună pentru copil, și îl întreb apoi cât timp crede că va mai putea păcăli copilul cu „pâinica popei”. De obicei se răspunde prin ridicarea umerilor. În acest context al transformării Sfintei Euharistii din Persoană în simplă materie au apărut acele discuții despre celebra linguriță de împărtășanie. Normal, dacă nu crezi în prezența reală a lui Dumnezeu în Sfântul Potir, îți permiți să vorbești orice și chiar să dai indicații prețioase preoților Bisericii.. În al doilea rând sunt creștinii care cred în inima lor că în Sfântul Potir este „Cineva”, dar Acela este un fel de Hristos pasiv, lipsit de personalitate și de voință proprie. Un Hristos împlinitor de dorințe, un Hristos magic, la fel de magic ca acele licori ale vrăjitorilor: cum Îl înghiți, cum îți merge bine! Și te apără și de boli pe deasupra.. Astfel auzim acele expresii pline de orgoliu din gurile unor creștini de-ai noștri: „Eu n-am nevoie de vaccin, Hristos este vaccinul nostru”! Eu vă spun sincer că dacă aș crede în bunele intenții ale producătorilor acestor ultime vaccinuri, aș avea nevoie de ele, chiar dacă mă împărtășesc la fiecare slujbă. Problema este că sunt sceptic, nu cred în „părinteasca” dragoste a promotorilor vaccinurilor, și atunci voi sta la distanță de ele. Nu de alta, dar în loc să mă ajute, mă pot trezi peste un an-doi cu cine știe ce boli îngrozitoare și n-am chef de așa ceva. Dar ați înțeles ideea? Eu nu Îl confund pe Domnul nostru Iisus Hristos cu un medicament! Oare de ce mai fac chimioterapie bolnavii de cancer, dacă tot este Hristos în Sfântul Potir?.. De ce luăm antibiotice când facem câte o gripă severă? Îi rog pe cei ce se laudă cu „Vaccinul” – Hristos să nu mai ia în viața lor vreo pastilă, sau să mai meargă la vreun spital! Dacă tot au biserica la colțul străzii.. Nu, dragii mei, nu se gândește în modul acesta. Într-adevăr în Sfântul Potir este Același Iisus Hristos Care a vindecat mii de bolnavi în cei trei ani ai propovăduirii Sale pe pământ. Dar.. unora dintre aceștia le spunea: „Fie ție DUPĂ CREDINȚA TA”. Avem noi, oare, credința femeii cu scurgere de sânge? Sau aceea a sutașului roman? Sau poate avem o credință ca aceea a femeii cananeence („O, femeie, mare este credința ta!”)? .. Pe de altă parte, chiar dacă am avea o astfel de credință nimeni nu ne garantează că Domnul Hristos va săvârși ceea ce-I comandăm noi.. El este Dumnezeu, persoanele pomenite mai sus s-au apropiat de Domnul cu smerenie și I-au făcut aceste cereri de vindecare cu multă umilință. În Sfântul Potir este Iisus Hristos, Domnul nostru Căruia trebuie să-l ceri, dacă vrei să primești de la El! Ați văzut că preotul la a treia rugăciune pe care o rostește cu Sfântul Potir în mâini în numele celor care se vor împărtăși nu poruncește, ci se roagă cu multă umilință: „Doamne, nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtășirea cu Sfintele Tale Taine, ci spre tămăduirea sufletului și a trupului”. Deci minunea este cerută, nu pretinsă. Și numai Dumnezeu știe dacă se va produce vreo vindecare miraculoasă, pentru că El decide dacă o va face sau nu. Pentru vindecarea trupurilor Dumnezeu a dat doctori și medicamente, le-a dat oamenilor știința medicală și înțelepciune, El lucrează prin doctori, iar atunci când intervine personal este vorba chiar despre o minune, un eveniment excepțional, nu unul banal. Ceea ce știm cu siguranță este că Hristos euharistic pătruns în trupurile noastre va vindeca sufletele noastre de patimi și de abuzuri. Deja eliminarea unor patimi trupești duce la însănătoșirea trupului. Pacea sufletească pe care El ne-o dăruiește odihnește și însănătoșește tot trupul nostru. Ființa noastră începe să „funcționeze” din nou așa cum trebuie, mergând pe linia hotărâtă de Creatorul ei în momentul creației. Sper că ați înțeles aceste cuvinte ale mele. Dacă nu le-ați înțeles, voi reveni. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Părintele Sorin Croitoru