În noaptea de 27 aprilie 1906, în localitatea Amați din județul Satu Mare, bande violente de maghiari numite “echipe de șoc electorale” ucid cu securile, pe sătenii Gheorghe Conci, Ioan Suta și Iosif Dragoș care făcuseră propagandă pentru candidatul român. Românii aveau așadar sub dualismul austro-ungar de a face cu alegeri electorale “monitorizate” cu topoarele de către unguri. Bande înarmate cu topoare ucid românii care își susțineau candidații…
În memoria colectivă a neamului românesc sunt încă vii și întipărite mai curând masacrele horthyștilor împotriva românilor de după Dictatul de la Viena din 30 August 1940 și masacrele bolșevicilor lui Bela Kun decât ceea ce s-a întâmplat anterior, pentru că pentru ceea ce s-a întâmplat anterior, sute de ani de crime și de teroare împotriva românilor aflați sub stăpânire ungurească, secole întregi de etnocid, nu s-a ocupat nimeni să aducă la lumină, să dezbată, să umple Țara cu monumente și cu troițe în memoria celor uciși pe nedrept de către ocupanții unguri, uneori chiar și numai pentru simpla “vină” de a se fi născut români.
Anii 1906 și 1907 au fost ani plini de crime și masacre împotriva populației românești din Transilvania și de pe teritoriul Ungariei. Cete întregi de farisei din așa zisa presă “românească” sau indivizi care se erijează în istorici sau în elita culturală a neamului românesc, s-au căznit din greu în ultimele trei decenii să le umple capul românilor cu marota potrivit căreia violențele antiromânești, mergându-se uneori până la uriașe campanii de etnocid, sunt doar niște simple coincidențe din partea vecinilor noștri unguri, legate de episoade răzlețe din istorie cum ar fi apariția pașoptismului, a horthysmului și a bolșevismului, ascunzând însă secole întregi de teroare sistematică îndreptată asupra neamului românesc în Transilvania și oriunde românii se mai aflau sub stăpânire ungurească.
Oricât de rațional și oricât ai încerca să gândești la rece, cum naiba poți califica bande violente de maghiari numite “echipe de șoc electorale” care ucid noaptea cu securile, niște săteni români, doar pentru opțiunile electorale ale acestora? Și studiind cu mare atenție istoria, te crucești să vezi că anii 1906 și 1907 sunt plini de asemenea crime înfăptuite de către maghiari împotriva românilor din Ardeal fără ca autoritățile maghiare să întreprindă nicio anchetă.
Și acum intervenim cu o întrebare personală: au simțit nevoia imbecilii din fruntea statului român să monteze un monument la Amați, în județul Satu Mare, în memoria românilor uciși doar pentru vina de a avea propriile lor opinii politice? Pentru a da un semnal că asemenea lucruri nu trebuie să se mai repete pe aceste locuri? Pentru a se rușina urmașii celor care au fost în stare de o asemenea nemernicie? Pentru a crea o atmosferă de toleranță adevărată și nu una mimată de către UDMR?