Diana IOVANOVICI-ŞOŞOACĂ: “În atenția SRI – Unitatea pentru Apărarea Constituției: Constituția în pericol!”
Diana lovanovici-Șoșoacă: declarație politică intitulată „În atenția SRI — Unitatea pentru Apărarea
Constituţiei: Constituţia în pericol!”
„Douăzeci şi patru de organizaţii ale unei aşa-zise societăți civile au cerut demisia membrilor
Curţii Constituţionale a României pentru motivul că, printr-o decizie recentă, aceasta a stabilit
preeminenta Constituţiei române asupra dreptului Uniunii Europene și hotărârilor Curţii de Justiţie a
Uniunii Europene. Este vorba, aşadar, despre un atac împotriva Constituţiei și, prin aceasta, a statului,
care excede dreptului la liberă exprimare.
A cere demisia unor demnitari nu este, în sine, un act nepermis sau suspect. În speţă însă,
demisia este cerută pentru vina de a fi apărat Constituţia și este o recunoaștere a intenţiei de
răsturnare a ordinii create de aceasta, prin metode care nu au legătură cu procedura legală de
revizuire a legii fundamentale.
Pe de altă parte, aparența creată prin numărul mare de entități colective solicitante (care la o
cercetare chiar și sumară se va dovedi că în realitate nu adună mai mult decât câteva sute de membri)
este menită să inducă în populaţie sentimentul iminenţei unei vaste confruntări civile şi să-i pună sub
teroare pe membrii CCR, dar și pe magistraţii români care acționează în respectul Constituţiei.
În acelaşi timp, inventând un conflict între CCR, garantul Constituţiei şi, ptin aceasta, al
suveranității statului în cadrul ordinii europene, şi instituţiile Uniunii Europene, iniţiatorii cererii de
demisie încearcă să împingă România într-un litigiu cu Uniunea Europeană, implicând-o pe aceasta
într-o luptă având ca obiect deposedarea statului român de atributele suveranității sale.
Această acţiune care, în mod evident, tinde să deruteze opinia publică, și așa puţin informată pe tema delicată a raporturilor dintre Constituţiile naţionale, legislația internă și dreptul european, asmutind-o împotriva unei instituții constituționale, se coroborează suspect cu gestul procurorului general al României, Gabriela Scutea, care, printr-o scrisoare adresată tuturor parchetelor, încălcând grav principiul autonomiei procurorilor, de care altminteri se face atâta caz, le-a indicat să sfideze Constituţia României şi deciziile Curţii Constituţionale, în acest sens punând în instanțele de judecată concluzii împotriva actelor de urmărire penală săvârșite de Secţia pentru investigarea infracțiunilor din justiţie, pe motivul (mincinos) că desființarea acesteia ar fi fost decisă de CJUE. Alături de caracterul antistatal al acestui demers, transformarea controlului ierarhic al procurilor in ordin de a trece peste conștiința lor profesională pentru a susține, de fapt, o agendă politică străină de interesul naţiunii o face incompatibilă pe doamna Scutea cu funcția pe care o deţine în fruntea Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
| Instigările anticonstituționale ale procurorului general, care ar trebui să determine Consiliul
Superior al Magistraturii la scoaterea sa imediată din magistratură (în orice țară civilizată o asemenea
măsură ar fi fost luată deja), se asociază cu o recentă hotărâre definitivă a Curţii de Apel Piteşti, prin
care, de asemenea, sub cuvânt că s-ar pune în aplicare o decizie CJUE, altminteri abuziv interpretaţă,
s-a urmării subminarea ordinii constituționale a statului prin negarea supremației Constituţiei
Republicii în raport cu dreptul UE și, totodată, negarea statutului constituțional al Parlamentului
României de reprezentant suprem al poporului și unică autoritate legislativă. Pretinzând că aplică o
dispoziţie a CJUE, în realitate inexistentă, respectivul judecător a încercat, și în mare măsură a reușit,
să dea o dublă lovitură: să confiște puterea judecătorească punând-o în slujba unei agende politice
antinaţionale străine ei şi să aducă puterea legislativă în subordinea acesteia.
În aceste condiții, avem în fața ochilor suficiente date din care să rezulte că se pune în aplicare
un plan de acțiuni bine concertate având ca scop inducerea haosului în sistemul judiciar naţional,
detronarea Constituţiei din rangul de lege a legilor, menită a circumscrie întreaga ordine de drept
naţională și, astfel, subminarea suveranităţii naţionale şi falimentarea ştatului,
lată suficiente rațiuni pentru ca Serviciul Român de Informaţii să treacă de îndată la
identificarea și luarea în evidenţă a tuturor membrilor celor douăzeci și patru de organizaţii aşa-zis
civice care au declanșat campania împotriva Curţii Constituţionale a României, urmând să stabilească
sursele de finanțare ale acestora și legăturile lor cu orice alte entități terțe susceptibile a viza
vulnerabilizarea siguranţei naţionale a României. Opinia publică ar trebui apoi informată cel puţin în
legătură cu identitatea organizaţiilor fictive, precum și cu aceea a liderilor acestei acțiuni. Evident,
originea fondurilor lor financiare este o altă informaţie de interes public.
Totodată, SRI este obligat să identifice magistraţii care alcătuiesc mişcarea împotriva
Constituţiei României din cadrul sistemului judiciar. Avem toate motivele să credem că, în contextul
războiului hibrid început de ceva vreme la scară mondială, o coloană a cincea a forțelor având interese
divergente cu interesul național românesc acţionează în justiția română. Prejudiciile create României
de această mișcare subversivă sunt imense şi deja evidente. Deconspirarea. și anihilarea ei sunt priorități
urgente pentru şistemul imunitar al statului, respectiv pentru comunitatea română de informaţii.
Este momentul ca SRI să dea testul public al loialității faţă de națiunea română, fiind imposibil ca toţi patrioţii să fi dispărut din cadrul acestei instituţii.Calitatea de membru al Uniunii Europene trebuie onorată, inclusiv prin asigurarea priorităţii dreptului Uniunii în cazul necorelărilor cu legislația internă infraconstituțională, dar nu şi atunci când aceasta contravine legii fundamentale a statului român sau când hotărârile instanțelor judecătoreşti ale Uniunii Europene sunt pronunțate cu depășirea competenţelor acestora și a celor atribuite de statele membre Uniunii. Or, organizarea justiției naţionale nu este de competenţa Uniunii Europene, iar aplicarea în acest domeniu a principiilor generale care circumscriu conceptul «statului de drept» (respectiv al «guvernării legii» adoptate de legiuitorul legitimat democratic), înscrise atât în tratatele constiiutive ale Uniunii Europene, cât și în Constituţia României, cade în răspunderea puterii
legislative române, aflate sub controlul de constitutionalitate al CCR.
Prioritatea dreptului Uniunii Europene, la care sunt ținute să vegheze şi instanţele judecățoreşti,
priveşte normele infraconstituționale de drepi material şi procesual intern, iar nu organizarea internă a
statului, stabilită exclusiv prin Constituţie şi care este prezumată ca fiind conformă cu ordinea Uniunii
Europene, căci de ar fi fost altfel România nu ar fi putut fi admisă în Uniune, respectiv nu ar fi putut
ratifica Tratatul de aderare la Uniune,
Libertăţile şi drepturile cetățenești trebuie respectate, dar în cadrul ordinii constituționale, iar nu
împotriva ei. Nu putem acorda inamicilor Constituţiei drepturile pe care ci ne cer să li le recunoaştem
în numele principiilor noastre, dar pe care ei ni le refuză în numele principiilor lor.
Neîndoielnic, în ordinea europeană actuală, a fi bun român înseamnă a fi bun european, dar și a
fi bun european înseamnă a fi bun român, în acelaşi timp şi sub același raport. Cei care încearcă să se
acrediteze ca buni europeni acționând ca antiromâni sunt şi adversari ai României, şi adversari ai
Uniunii Europene. lar cei care acționează împotriva Constituţiei României amenință atât siguranţa
statului român, cât şi pe aceea a Uniunii Europene. De aceea, cei care apără Constituţia României
apără și interesele Uniunii Europene.
Este deci indispensabil ca instituţiile statului român însărcinate cu apărarea Constituţiei să intre
în acțiune. Cu fermitate, fără ezitări și fără jumătăţi de măsură. Cu toate mijloacele de care dispun şi cu
tot devotamentul față de ţară şi popor. Acum, iar nu mai târziu. Astăzi, iar nu mâine. Se aude şi în
pădurea Băneasa?!” — profesor doctor Adrian Severin.
Senator neafiliat Diana Iovanovici-Șoșoacă