Demonii Crăciunului și întristarea Cerului

 Toți demonii iadului ies să ispitească oamenii în desfrâu, distracție nebunească, băutură și patimi trupești în timpul postului, dar mai ales în Noaptea Nașterii Domnului, spunând în tot trupul, în toate mințile și la toate urechile că Iisus vrea să fii desfrânat, să te „iubești” în patima trupului, să bei, să mănânci, așa ca Pruncul să nu Se poată naște și sălășlui în inima ta, scopul demonilor fiind să rușineze Sfânta Treime, pe Maica Domnului, toți sfinții, îngerii păzitori și toate Cerurile, ca să plângă, nu să Se bucure de mântuirea lumii împreună cu aceasta.

Pentru că oamenii nu se roagă și nu-și păzesc mintea – așa reușesc să întristeze Cerurile. Că spune Mântuitorul, „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios” (Matei 26,41). Și mai zice, referindu-Se la toți creștinii care cad: „ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi” (Matei 24,24). Așa ne rușinează și pe noi Sfântul Ioan Gură de Aur, spunându-ne: „Păcatul te stăpâneşte nu prin puterea lui, ci prin delăsarea ta”.

Să fim, deci, ca păstorii oilor din câmp, atunci când, în ieslea animalelor, S-a născut Iisus, tablou care se referă la privegherea și păstorirea gândurilor și minții, la curăţirea inimii, la simplitate, smerenie și rugăciune, la depărtarea de zgomotul distracției și agitație lumești, că doar așa putem auzi îngerii cântând și colindând „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”(Luca 2, 14).

Claudiu Dumitrache