Poiana Micului, județul Suceava: Protest al polonezilor împotriva antiromânismului slovac
Poiana Micului, un sat din județul Suceava, în comuna Mănăstirea Humorului, reprezenta până la izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial un loc de atracție pentru migrațiile slovacilor și a polonezilor, în special cele ale goralilor din Czadec.
Goralii, așa cum arătat în alte articole publicate de noi, reprezintă o populație pastorală de munteni din Sudul Poloniei și Nordul Slovaciei. Desi istoricii sau antropologii prefera de multe ori, cel mai probabil din considerente politice, sa-i numeasca vlahi sau chiar „aromâni”, goralii reprezinta o entitate distincta, insa a carui origine româneasca este incontestabila.
Despre originea denumirii de Bucovina s-a speculat mult de-a lungul timpului, diferiti autori venind cu diverse ipoteze, printre care si aceea ca numele proaspetei provincii anexate de catre habsburgi si-ar fi avut originile in numele generalului austriac Adolf Nikolaus von Buccow.
O alta varianta este ca numele de Bucovina ar proveni din cuvantul Buchenland, care in limba germana inseamna “Tara Fagilor” sau “Tinutul Fagilor”.
Foarte curios este insa faptul ca acest toponim de Bucovina ( Bukowina) este larg raspandit tocmai in zonele locuite de catre goralii din Polonia. Spre exemplu, exista un sat numit Bukowina din Voievodatul Silezia Inferioară sau Voievodatul Silezia de Jos, plus inca cel putin alte opt localitati (n.r. in special sate cu putini locuitori) cu acelasi nume de Bukowina in sud estul Poloniei.
Ei bine, în satul Poiana-Micului, comuna Mănăstirea Humorului din județul Suceava, Bucovina, la 18 Februarie 1937 avea loc un protest al unor locuitori din sat pe lângă Direcția Învățământului particular și confesional.
197 de locuitori din Poiana-Micului au scris Direcției Învățământului particular și confesional, respectiv 199 de locuitori, ministrului de interne. Semnatarii protestelor din 18 februarie 1937 acuzau un învățător că ar fi spus că:
“România este o țară sălbatică, fără nici o cultură, țară care n-are învățători civilizați, o țară a bacșișului și că el Rudolf Kovalik Ustiansky, cetățean al unei țări arhi civilizate, va deveni în curând inspector al învățământului…”
La 22 Octombrie 1936, Constantin Angelescu, ministrul instructiunii publice si Jan Seba, ministrul plenipotentiar cehoslovac, au semnat Aranjamentul relativ la relatiunile scolare si intelectuale intre Republica Cehoslovaca si Regatul României. Conflictul între poloni și slovaci s-a iscat odată cu detașarea unui învățător slovac în satul Poiana-Micului.
Rudolf Kovalik Ustiansky și-a atras antipatia multora dintre locuitorii din Poiana-Micului, mai ales că în anumite cercuri se zvonea că învățătorul “amețește” tineretul extrașcolar cu băuturi alcoolice și caută să se apropie de familiile acestora pentru a face propagandă împotriva statului român.
În conflictul acesta polono-slovac, polonii au căutat să obțină din partea autorităților române îndepărtarea învățătorului slovac, argumentând că acesta a promis populației cehe și slovace că va aduce vite de rasă din Cehoslovacia, că va trage sforile să se ridice o școală slovacă, o fabrică de postav și o biserică postavă. Polonii au încercat să atace propaganda lui Kovalic, spunând că acesta este bolșevic și că a venit cu intenții antiromânești în Bucovina, ca instigator.