Încătuşat în lanţuri un neam întreg suspină şi plânge-n rugăciune smerita Bucovină – „Pe bunica Saveta au înjunghiat-o cu baioneta, desfăcându-i carnea de pe şold până la os…”

“Ca şi majoritatea familiilor de români din Bucovina prădată şi înstrăinată de Ţară,  românii din Voloca au gustat din plin din „raiul” adus de bolşevici. „Ni se fac şi acum mari nedreptăţi, mai ales când ni se ucrainizează o şcoală. La Voloca, veche vatră răzăşească, spiritul neamului a învins. Toţi străinii care au fost aduşi de noua stăpânire bolşevică pentru a asimila populaţia au învăţat limba română, asimilându-se cu românii băştinaşi. Cu toate că românii, trăitori de veacuri ai acestor meleaguri ştefaniene, au avut multe de îndurat în consecinţa „eliberării” ţinutului şi apoi colectivizării.  Şi buneii Mariei Bojescu au trecut prin gura infernului stalinist”…”

PE BUNICA SAVETA AU ÎNJUNGHIAT-O CU BAIONETA, DESFĂCÂNDU-I CARNEA DE PE ŞOLD PÂNĂ LA OS

“Dragostea de Grai şi Glie, de folclor, de costumul naţional, patriotismul şi hărnicia, talentata poetă şi meşteriţa populară cu mâini de aur, Maria BOJESCU din s. Voloca, le-a moştenit de la părinţi şi bunei, români adevăraţi şi gospodari de frunte ai comunei, care, ca şi majoritatea familiilor de români din Bucovina prădată şi înstrăinată de Ţară,  au gustat din plin din „fericirea raiului” adus de bolşevici. Or, cu acest amar în suflet, dar cu speranţa că vor trăi din nou în linişte şi pace în Ţara lor, şi-au sfârşit crugul pământesc buneii şi părinţii Mariei. Ce-i drept, românii din acest colţ mioritic străbun de ţară au avut marea îndrăzneală de a-şi păstra limba, tradiţiile şi datinile străbune, portul popular, de a nu se înstrăina de rădăcini.

Ni se fac şi acum mari nedreptăţi, mai ales când ni se ucrainizează o şcoală. La Voloca, veche vatră răzăşească, spiritul neamului a învins. Toţi străinii care au fost aduşi de noua stăpânire bolşevică pentru a asimila populaţia, şi cei, care s-au stabilit aici cu traiul mai târziu, au învăţat limba română, asimilându-se cu românii băştinaşi. Cu toate că nu puţini trăitori ai acestor meleaguri ştefaniene au avut multe de îndurat în consecinţa „eliberării” ţinutului şi apoi colectivizării.  Şi buneii Mariei Bojescu au trecut prin gura infernului stalinist.”

„Bunelul Nicolae, tatăl mamei Agripina, a fost jefuit de „striboci”, de consătenii trecuţi în serviciul noii conduceri. Le-au luat totul ce aveau – pâinea, până şi cămăşile de pânză noi, cusute pentru Paşti, i-au lăsat goi. Iar pe bunica Saveta au înjunghiat-o cu baioneta, desfăcându-i carnea de pe şold până la os, când a încercat să se salveze, să sară peste fereastră. I-au desproprietărit apoi, luându-le la kolhoz grajdul mare, acoperit cu tablă, vitele şi pământul. Bunica s-a îmbolnăvit şi a zăcut un an paralizată, apoi a murit luni la Paşti, la fel precum mama, boala căreia  s-a tras tot din greutăţi şi amar. Bunica zăcea, când, în 1965, s-a născut fratele cel mai mic, Dumitru, cel de-al patrulea copil în familia noastră. Din cauza muncii grele pe lanurile kolhozului, neajunsurilor şi greutăţilor, căci îngrijea de bunica paralizată şi de 4 copii, mama s-a îmbolnăvit şi ea, a fost de 9 ori operată şi a decedat luni la Paşti. Acesta a fost „raiul” adus de sovietici în familia noastră. Cu toate că îngrijorează şi situaţia actuală. Viaţa s-a scumpit de câteva ori, iar Ucraina nu merge înainte, ci ca racul – înapoi. Nu destul că avaria de la Cernobyl a măcinat sute de vieţi omeneşti, la fel precum şi războiul din Donbas ce a răpit mii de oameni, dar ne doboară şi scumpirea zilnică, sărăcia, neajunsurile, căci cu pensia şi salariile mizere nu poţi să-ţi permiţi nici măcar strictul necesar.  Medicamentele sunt foarte scumpe şi preţurile la ele continuă să crească. Cum să trăiască un pensionar cu o mie şi ceva de grivne? Ar fi de dorit ca cei de la conducere să mai aibă grijă şi de populaţie. În ţara aceasta unul se distrează, nu încape în pene de bine, de bogat ce este, iar altul nu are nici ce mânca. Tineretul nu are unde lucra, din ce să trăiască? Ştim că într-un corp sănătos, se află şi un suflet sănătos. O ţară prosperă se bazează pe un popor sănătos, ceea ce astăzi nu putem spune despre ţara în care trăim”.

Citiți întreg articolul pe Zorile Bucovinei