Restitutio Mariana Drăgescu. 9 ani de la trecerea în eternitate a temerarei aviatoare a Escadrilei Albe

Mariana Drăgescu„În România de astăzi ea (Mariana Drăgescu) este un simbol; despre ea se scrie în presă și în cărți”… așa se încheie una dintre cărțile dedicate aviatoarelor Escadrilei Albe.

Mariana Drăgescu se stingea în ziua de 24 martie 2013, la venerabila vârstă de 101 ani, întregind Escadrila Albă în cer. Au urmat șapte ani de uitare, deși mai mereu amintită în presă și-n cărți, mormântul ei, cu greu putând să-l numim loc de veșnică odihnă, rămânând fără cruce la căpătâi preț de mai mulți ani, fără o lumânare aprinsă în sâmbetele morților, sau de Ziua Eroilor, fără onoruri militare cuvenite celei care a scris rânduri întregi în paginile de istorie ale aeronauticii românești.

Pe 24 martie 2022, se împlinesc 9 ani de când aviatoarea Mariana Drăgescu a trecut la cele veșnice, iar locul său de odihnă, din Cimitirul Militar Ghencea III, nu mai este o movilă de pământ, sub care stă scrisă istoria Escadrilei Albe. Prin strădania unor oameni de care ne leagă o sinceră prețuire, la inițiativa Asociației cultural-istorice „Dumitru și Maria Pleniceanu” și Asociației de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I”, la mormântul acum îngrijit al Marianei Drăgescu, o cruce și pala unei elice de avion veghează somnul de veci al temerarei aviatoare.

Astăzi puteți să-i aduceți un gând de recunoștință, sau o floare la căpătâi și lumină celei care, alături de camaradele sale din Escadrila Albă… „nu s-au întors niciodată din drum”!

Zborul spre aștri al Marianei Drăgescu

Născută la 7 septembrie 1912 în Craiova, jud. Dolj, Marie-Ana Drăgescu a urmat cursurile primare şi liceale la Lugoj. S-a înscris şi a frecventat scurt timp Facultatea de Educaţie Fizică, însă a fost nevoită să renunţe deoarece familia nu a putut suporta costurile anilor universitari.

Brevetată în 1935 la Şcoala de Aviaţie „Mircea Cantacuzino”, în aceeaşi serie cu Marina Ştirbey şi compozitorul Ionel Fernic, a început să lucreze – după obţinerea brevetului – la Aeroclubul României. În acelaşi timp, şi-a consolidat statutul de aviatoare, perfecţionându-şi arta pilotajului.

În 1938, Mariana Drăgescu s-a regăsit printre cele cinci aviatoare care au participat, în premieră pentru armata română, la manevre militare. Alături de Irina Burnaia, Marina Ştirbey, Virginia Duţescu şi Nadia Russo, a executat misiuni de transport şi legătură.

La începutul anului 1939, Mariana Drăgescu a putut să-şi cumpere avionul mult dorit, un Messerschmitt Me-35B cu motor de 150 CP înmatriculat YR-MAR, avion care, alături de alte avioane particulare, a fost distrus la 4 aprilie 1944, când hangarul în care era adăpostit a fost lovit de primul mare bombardament american asupra Bucureştiului.

În acelaşi an a urmat cursurile Şcolii de zbor fără vizibilitate, iar în anul următor pe cele de instructor de zbor. După cum a scris prestigioasa revistă România Aeriană „toate aparatele de şcoală şi turism, existente până atunci în aviaţia noastră civilă figurau în carnetul ei de zbor”.

În iunie 1940 a debutat în escadrila sanitară, împreună cu Nadia Russo, Virginia Duţescu şi Virginia Thomas. Când România a intrat în război la 22 iunie 1941, escadrila sanitară, botezată atunci Escadrila Albă, de cunoscutul jurnalist şi scriitor Curzio Malaparte, a fost trimisă în zona de operaţii. Rolul aviatoarelor şi aviatorilor din această subunitate aeriană a fost acela de a transporta răniţi din zona frontului la spitalele de campanie sau în ţară. Chiar dacă a fost resubordonată şi redislocată, escadrila a funcţionat până la terminarea războiului, care va surprinde numeroase unităţi româneşti în Slovacia. La bordul avionului său, Mariana Drăgescu a contribuit la salvarea vieţii a peste 1.500 de militari. A fost prima româncă care a trecut graniţele Vienei recent cucerită de sovietici.

Pentru meritele sale şi contribuţia deosebită la apărarea ţării, Mariana Drăgescu a fost decorată cu numeroase distincţii şi medalii, printre care: Medalia şi Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa „Crucea de Aur”, Ordinul „Crucea Regina Maria” cu spade, clasa a III-a, Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, cu prima baretă, clasa „Crucea de Aur”, Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler.

Mariana Drăgescu s-a stins din viaţă, cu aceeaşi modestie cu care a trăit, o viaţă, aşa cum spunea general de flotilă aeriană Ion Dobran, „începută în 1912 în slujba unei idei, zborul, pe care l-a servit cu pasiune în drumul ei spre aştri”.

SEMPER FIDELIS PATRIAE!

de ANDREI POPETE PĂTRAȘCU / MAGAZIN CRITIC