5 Iulie 1484 – începea Bătălia pentru cetatea Chilia. În vara anului 1484 otomanii au atacat cetatea-port Chilia în vederea extinderii ariei de dominație turcească în nordul Dunării de Jos

În a doua jumătate a secolului al XV-lea, Imperiul Otoman, condus de sultanul Baiazid al II-lea, își intensifica expansiunea în zona Dunării de Jos. Cetatea Chilia, un important punct strategic și comercial la gurile Dunării, era atunci disputată între Țara Românească, Moldova și puterile maritime, inclusiv Ungaria și Genova.

La acea dată, Ștefan cel Mare controla cetatea, aceasta fiind una dintre cele două chei de apărare ale Moldovei la Dunăre, cealaltă fiind Cetatea Albă.

La data de 5 iulie 1484 o vastă armată otomană condusă de sultanul Baiazid al II-lea începe asediul Cetății Chilia. Începea Bătălia pentru cetatea Chilia. În vara anului 1484 otomanii au atacat cetatea-port Chilia în vederea extinderii ariei de dominație turcească în nordul Dunării de Jos.

Otomanii desfășoară o acțiune combinată terestră și navală, aducând tunuri grele și flotă pentru a bloca cetatea și dinspre Marea Neagră și brațul Dunării. Cetatea era bine fortificată, dar forțele moldovenești nu aveau sprijinul unui aliat major în acel moment (Polonia, spre exemplu, nu a intervenit). Apărarea a fost organizată eroic de garnizoana moldoveană, dar a fost depășită numeric și tehnologic de forțele otomane.

După aproximativ două săptămâni de lupte, în 17 iulie 1484, cetatea este cucerită de otomani. Căderea Chiliei a fost un dezastru strategic pentru Moldova, tăind accesul direct la Dunăre și Marea Neagră. La scurt timp, otomanii atacă și cuceresc Cetatea Albă, în august 1484. Pierderile teritoriale au slăbit poziția Moldovei în fața Imperiului Otoman. În ciuda numeroaselor încercări, Ștefan cel Mare nu a mai reușit să recucerească Chilia sau Cetatea Albă.Cele două cetăți au intrat în componența sistemului defensiv otoman din nordul Dunării, devenind raiale (districte de frontieră otomane).

Bătălia de la Chilia este unul dintre cele mai importante episoade din lupta antiotomană din timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Ea marchează un punct de cotitură: începutul retragerii Moldovei din zona de influență a gurilor Dunării. Totodată, ea arată fragilitatea alianțelor antiotomane și dificultățile unei rezistențe singulare împotriva unui imperiu în plină expansiune.