La 8 iunie 1967 murea la Iași, Otilia Cazimir,  poeta sufletelor simple

La 8 iunie 1967 murea la Iași, Otilia Cazimir, “poeta sufletelor simple”.

Pe numele ei adevărat Alexandrina Gavrilescu, Otilia Cazimir s-a născut la 12 februarie 1894 în localitatea Cotu Vameș din județul Neamț. Își petrece copilăria în localitatea nemțeană pentru ca mai apoi în anul 1898 împreună cu familia sa se mută la Iași, „oraș în care va trăi întreaga viață” și unde urmează școala, liceul, apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie, dar fără a susține examenul de licență.

Debutul a avut loc în anul 1912 în revista Viața românească, cu poezie, iar debutul în proză a avut loc în anul 1919 în publicația Însemnări ieșene. Volumul  de versuri “Fluturi de noapte” , Editura “Cartea Românească”, 1927, a reprezentat o carte premiată de Academia Română și de comitetul “Femina Vie- Heureuse” de la Paris, cu premiul Femina.

Între anii 1937 – 1947 a fost inspector al teatrelor din Moldova, iar din anul 1946 devine colaboratoare permanentă a Editurii Cartea Rusă, unde stilizează traduceri din literatura rusă și sovietică. A tradus din literatura franceză (Maupassant), rusă și sovietică (Gorki, Kuprin, Cehov, Fedin, Gaidar ș.a.).

A făcut parte împreună cu George Topîrceanu și Mihail Sadoveanu din elita culturală a Iașului, alături de alți scriitori și poeți dintr-o generație absolut strălucitoare.

Pentru bogata sa activitate literară a primit numeroase premii și distincții: Premiul Academiei Române (1927), Premiul Femina (1928), Premiul Național pentru Literatură (1937), Premiul Societatea Scriitorilor Români (1942), Ordinul Muncii (1954), cl. I (1964).

Casa din Iași  în care a locuit poeta Otilia Cazimir (1894 – 1967) între 1908 – 1967 a fost restaurată între anii 1970 – 1972 și transformată în Casa Memorială „Otilia Cazimir”. Poeta a decedat în noaptea de 7 spre 8 iunie 1967 la ora 2:30, la Iași și este înmormântată în Cimitirul „Eternitatea” din Iași.