Deși în cel de-al Doilea Război Mondial au vrut să pozeze în “băieții buni”, S.U.A. şi Marea Britanie au pǎrtaşe la un fals istoric şi la destrǎmarea statului naţional român. Ipocrizia premierului britanic a mers chiar şi mai departe. Acordul de procentaj, cunoscut și ca „Documentul obraznic”, a fost o înțelegere între premierul sovietic Iosif Stalin și prim-ministrul britanic Winston Churchill privind împărțirea Europei de sud-est în sfere de influență în timpul celei de-a Patra Conferințe de la Moscova, în anul 1944.
În discuţia avutǎ cu I.V. Stalin la Moscova în ziua de 9 octombrie 1944, Winston Churchill i-a propus „sǎ nu ne certǎm pentru nimicuri”, drept care scris cu mâna sa „acordul de procentaj”. În dreptul României a menţionat: Rusia – 90%; Alţii (S.U.A., Marea Britanie) – 10%. Astfel, prin „Documentul obraznic”, România a trecut pentru lungi decenii în sfera de influență a Uniuni Sovietice, urmând ani de masacre și de torturi împotriva elitelor românești în cei mai negri ani ai României de după război.
“La 9 octombrie 1944 Churchill și Stalin s-au întâlnit la Conferința de la Moscova. Relatarea lui Churchill privind acest incident este urmatoarea: Churchill a scris pe o bucată de hârtie (unii pomenesc de un șervețel) propunerea ca sferele de influență să se împartă procentual după cum urmează:
România: Uniunea Sovietică ar trebui să aibă 90% influență, iar Marea Britanie 10%;
Grecia: Uniunea Sovietică ar trebui să aibă 10% influență, iar Marea Britanie 90%;
Ungaria și Iugoslavia: Uniunea Sovietică și Marea Britanie ambii cu 50%;
Bulgaria: Uniunea Sovietică cu 75% influență, iar Marea Britanie cu 25%.”