Vitali Holostenco, ucraineanul executat la Tiraspol sub acuzația de spionaj pentru România

La inițiativa URSS, în anul 1921 era înfiinţat Partidul Comunist din România (P.C.d.R.), care va fi dirijat exclusiv de către autoritățile sovietice de la Moscova. În comparație cu celelalte partide comuniste din Europa interbelică, P.C.d.R. va avea cei mai puţini membri, iar grosul acestora îl constituiau alogenii.

Secretarii generali ai PCdR au fost Elek Köblős (n.r. 1924-1928, de origine maghiară), Boris Ștefanov (n.r. 1934-1940, de origine bulgară), Alexander Ștefanski (n.r. 1931-1934, de origine poloneză), Vitali Holostenco (n.r. 1928-1931, de origine ucraineană), Bela Breiner (n.r. 1940, de origine evreiască), Ștefan Foriș (n.r. 1940-1944, de origine maghiară) și Gheorghe Cristescu (n.r. 1921-1924, de origine română).

 La începutul lunii aprilie a anului 1924, pe 5 aprilie, autoritățile din România iau decizia la nivelul cel mai înalt al statului, de a interzice P.C.d.R. în România. Guvernul I.C. Brătianu solicită interzicerea PCdR la 5 aprilie 1924 motivându-și decizia prin faptul „că încă de la înființare, acesta a susținut că România este un stat multinațional, imperialist, că just și corect este ca România Mare să se dezmembreze și să returneze Basarabia rușilor, Transilvania maghiarilor și Dobrogea bulgarilor”. 

Vitali Holostenco, ucraineanul executat la Tiraspol sub acuzația de spionaj pentru România

Ajunși în ilegalitate, unii dintre membrii P.C.d.R. se refugiază în Uniunea Sovietică, unde mulți sunt aduși în fața plutoanelor de execuție de către NKVD-iști: Alexander Ștefanski a fost executat în luna august a anului 1937, Vitali Holostenco a fost executat în luna decembrie a anului 1937, Elek Köblös este executat în anul 1938 în închisoarea Lubianka din Moscova, Boris Ștefanov a scăpat ca prin urechile acului de execuție, deși se crezuse pentru mult timp că și el fusese executat în URSS, iar Ștefan Foriș a fost ucis în anul 1946 după ce a fost acuzat de colaboraționism cu Siguranța în anii războiului.  

Vitali Holostenco, de origine ucraineană, a fost secretar general al Partidului Comunist din România (PCdR) între anii 1928-1931. Vitali Holostenco (n.r. Виталий Холостенко, Vitali Yakovlevich Holostenko) cunoscut și sub diverse porecle conspirative (pseudonime de partid – Ohotin, Petrulescu, Barbu etc.) s-a născut la Ismail. În biografia sa păstrată la Institutul de Marxism-Leninism din cadrul Comitetului Central al PCUS, scrie că părinții săi erau de origine ţărănească. În România, Siguranța Statului îl avea în evidență prin intermediul informatorilor din Basarabia ca fiind membru al organizațiilor clandestine comuniste cu activități pro revizioniste.

Chemat în România „la centru” de către liderii PCdR pentru a fi însărcinat cu coodonarea activității PCdR în orașul Bălți, Vitali Holostenco este arestat pentru prima oară de către autoritățile române și „cazat” în închisoarea de la Iași sub acuzația de activitate comunistă. Astfel la doar 21 de ani, Vitali Holostenco ajunge în închisoarea de la Iași și este judecat în „procesul celor 270”, proces instrumentat de către tribunalul militar de la București în perioada 23 ianuarie – 4 iunie 1922. Nici bine nu este amnistiat în iulie 1922, că apare o nouă condamnare în lipsă, primită din partea Comitetului provincial din Chișinău pentru activitatea comunistă desfășurată la Ismail.

Observând pregătirea educațională precară și proasta organizare a comuniștilor din România, liderii PCdR îl trimit pe Vitali Holostenco să studieze la Școala de Partid Gubsov din Moscova. Ajuns în URSS, devine asistentul bulgarului Cristian Racovski, un alt revizionist bolșevic înverșunat împotriva „imperialismului românesc”. Între  anii 1924-1928, Vitali Holostenco a condus departamentul de agitație și propagandă al comitetului regional moldovenesc al Partidului Comunist. Spre sfârșitul anului 1927, a fost ales secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist din România și s-a întors în România pentru a uni fracțiunile disparate ale partidului.

La 10 decembrie 1937 în timpul așa-numitei „operațiuni românești” a fost arestat de către NKVD sub acuzația de spionaj pentru România, și apoi a fost executat la 17 decembrie același an la Tiraspol. Deși nu s-au găsit dovezi care să indice o „trădare”, ucraineanul Vitali Holostenco a fost acuzat de către cei din NKVD de „de apartenență la serviciile de informații burgheze române”.