Din capul locului trebuie să menționăm că această poveste este o ficțiune! Oricum adevărul întrece orice imaginație, așa că să ne punem pe povestit…
La Carei, într-un orășel bonom din Nord Vestul României, sufocat de mafia UDMR care tinde să se transforme sub mandatele lui Jeno Covaci baci într-o adevărată dinastie, fata primarului are un comportament demn de cartierele rău famate din New York.
Într-o bună zi are loc un accident rutier: o mașină dă peste o femeie care mergea pe jos și o izbește în așa hal încât îi face praf un picior. Femeia este luată într-un târziu și dusă la spital pentru îngrijiri medicale.
Ce urmează este FICȚIUNE curată: se mobilizează de la poliția locală până la cadrele sanitare din spitalul municipal pentru o poveste demnă de bancurile de la Radio Erevan. Femeia nu mai mersese pe jos ci căzuse de pe o bicicletă, nicidecum nu fusese accidentată de o mașină, iar pe fișa medicală nu era cu piciorul făcut zob în urma accidentului ci avea o banală entorsă de gleznă după ce ar fi căzut de pe bicicleta de la Radio Erevan.
Ba mai mult, atât femeia cât și soțul ei sunt amenințați că dacă spun cuiva adevărul se vor trezi cu mari probleme pe capul lor: că li se vor omorî vacile, că se vor trezi fără casă, pe drumuri, etc. Scenariu demn de filmele cu mafioți! Dar toate amenințările fiind primite pe cale instituționalizată!
Romanele lui Kafka, Orwell, Huxley, Bradbury sau Pierre Boulle sunt povești de adormit copiii în comparație cu paradoxurile instituționale întâlnite în Republica de la Carei. Orașul bonom își continuă viața ca și până acum, sub aparența de orășel liniștit în care românii nu sunt nici discriminați, nici călcați cu mașina de UDMR-iști…
Încheiem reamintindu-vă că toată această înșiruire de cuvinte de mai sus nu este altceva decât o pură FICȚUNE! În viața reală nu are cum să se întâmple așa ceva sub ocrotirea atentă a statului român pentru fiecare cetățean al României.