Încă de la începutul secolului XVIII, românii începeau să trăiască vremuri tot mai crude pe plăiurile Bistriței. Asuprirea sașilor împotriva românilor căpăta forme tot mai brutale și mai barbare, crima, torturile, abuzurile și umilințele la care era supusă populația românească fiind tot mai accentuate.
Aceste asupriri abominabile ale sașilor împotriva românilor la Bistrița aveau să culmineze pe la mijlocul secolului XVIII cu o însemnată și violentă revoltă a românilor împotriva sașilor.
Începând cu secolul al XVIII-lea, măsurile îndreptate împotriva românilor ardeleni le făceau viața absolut imposibilă. De exemplu, la 4 octombrie 1713 românii erau izgoniți din Bistrița de către magistrat pentru că „se înmulţesc printre saşi”.
La 12 aprilie 1750, conform ordonanţei guverniale, în comunele Leşu, Ilva, Rodna, Telciu apoi între Petriş şi Uifalău şi la Dumitriţa să se pună pe stâlpi table negre cu inscripţia în limba germană, maghiară şi valahă, că cei ce vin din Moldova şi Muntenia pe căi oprite vor fi spânzurati în imediata vecinătate a tablelor.
Mii de țărani transilvăneni preferau să-și abandoneze tot avutul, pământuri, case, și să pornească în bejenie pentru a se refugia în Moldova. Așa s-a ajuns ca după doar un secol, foarte multe nume specifice județului Bistrița-Năsăud să se regăsească și dincolo de munți, în Moldova. Timp de câteva decenii bune până spre începutul secolului XIX, acest fenomen s-a perpetuat fără oprire, mai cu seamă din cauza abuzurilor și crimelor pe care le făceau habsburgii, sașii și ungurii împotriva românilor.
Problema era că nici dacă voiau să scape cu fuga din Ardeal și să se refugieze în Moldova, acești zbiri veniți parcă din iad pe capul românilor nu-i lăsau să fugă, ci îi vânau și îi readuceau cu forța înapoi.
O istorie generală a unei țări, a unei provincii sau a unei regiuni are obligația să recompună prezentul oamenilor care au trăit în trecut în funcție de rolul jucat de fiecare entitate, grupare, etnie, confesiune componentă.Dar, ca toate celelalte istorii, nici aceasta nu poate răspunde tuturor problemelor spinoase ale trecutului și prezentului Transilvaniei. Totuși, încearcă să explice, din perspectiva întregii
Silvestru Moldovan face parte din acele generatii de romani ardeleni care stiau totul: vorbeau, citeau si scriau in romana, maghiara si germana, ceea ce le-a creat libertatea de a se misca in orice regiune a Principatului, de a sta de vorba cu oricine in limba aceluia si de a cunoaste cel putin trei culturi. Asemenea intelectuali au rasarit din pamantul
Aceasta carte face parte din colectia Infoteca a editurii Scripta si reprezinta o reeditare dupa un secol a unui instrument lexicografic de baza pentru cultura romaneasca. Practic, este o imensa arhiva ordonata, care ofera informatie de prim interes in compartimente definitorii ale Transilvaniei istorice: populatie, asezaminte de cult, denumirea localitatilor in expresie romaneasca, maghiara si germana.
Drepturi de autor! Informaţiile publicate de glasul.info pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Site-ul Glasul.info nu răspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formulării din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervăm dreptul de a șterge comentariile cu tentă rasistă, xenofobă,care incită la ură, sau la violență.
“Una dintre paginile glorioase ale acestor meleaguri o reprezintă și bătălia dată în zona localitătii Jiliștea, la data de 14/24 aprilie 1574, de către oştile domnului Ion Vodă cel Cumplit.”, scria istoricul Nicolae ciobanu Bătălia de la Jiliște(a), azi un sat al comunei Slobozia Ciorăști din județul Vrancea, este din […]