19 Aprilie 1905 –  Preoţii I. Săcărea din Jibot (cott Hunedoara), şi I. Moţa din Orăştie, sunt pedepsiţi cu câte 14 zile temniţă pentru “agitație”

“Preoţii I. Săcărea din Jibot (n.r. acum Șibot, Alba) şi Ion Moţa din Orăştie, sunt pedepsiţi cu câte 14 zile temniţă, câte 50 koroane amendă şi cu perderea drepturilor cetăţeneşti pe un an, pentru că au făcut „agitaţie” de pe amvon citând o vorbire a dlui dr Aurel Vlad.”

Fragmentul de mai sus este redat din numărul 2 de la 15 mai 1925 al publicației “Înfrățirea Românească”, revistă naţională de ştiinţă şi chestiuni sociale. Publicațiile din acele vremuri erau pline de faptele pline de barbarie și de crime îndreptate împotriva românilor din teritoriile aflate sub ocupație austro-ungară.

Protopopul şi publicistul Ioan Moţa (1868-1940), a fost unul dintre liderii românilor din Transilvania în lupta de eliberare naţională de sub ocupaţia ungurească. Ioan Moța a redactat ziarul “Libertatea”, în paginile căruia s-au dus multe lupte pentru drepturile și libertățile românilor ardeleni.

“Încă dinainte de război, părintele Ion Moţa era preot în Orăștie și redactor la “Libertatea”. Își închinase, de-opotrivă, activitatea sa practicei sentimentului religios și apărării ideii naţionale. Se împărţea, cu inima împăcată, între amvonul bisericii și masa de scris a redacţiei. În conștiinţa sa, cele două misiuni se confundau.La intrarea României în acţiune, când ostașii regelui Ferdinand au trecut Carpaţii, făcând să fluture dealungul vechilor hotare steagurile libertăţii așteptate, părintele Ion Moţa nu și-a mai putut ascunde adevăratele sale simțăminte. S’a alăturat armatei românești, a cărei soartă a împărtășit-o, apoi, după retragerea din munţi, până în refugiul din Moldova, ducând pretutindeni credinţa sa în biruinţa finală.Se înțelege, că pentru fapta aceasta guvernul dela Budapesta l-a trecut în rândul trădătorilor, cerând mitropoliei de la Sibiu să-l scoată, din slujba preoţească.“, scria Octavian Goga despre preotul Ioan Moța la 7 octombrie 1928 în publicația Țara Noastră