Deși am ajuns de multe ori la dispute interminabile pe teme istorice cu maghiarii din România, printre ei am reușit totuși să ne facem și prieteni. Cădem de acord asupra multor lucruri, găsim destul de multe puncte comune, mai puțin pe subiecte istorice. Școala lor le-a creat o perspectivă asupra istoriei cu totul și cu totul diferită față de toți vecinii lor.
Cu toate astea, o prietenă maghiară ne traduce din când în când anumite materiale pentru a înțelege mai bine cum și-au scris ungurii istoria și de ce este atâta obsesie la ei legată de Trianon. Hai să vedem dintr-un material trimis de ea cum au trăit ungurii vestea semnării tratatului de la Trianon (n.r. traducerea este aproximativă, în unele locuri a fost nevoie să mai intervenim pe text pentru a avea cât de cât o logică):
“S-a semnat odiosul tratat de la Trianon care ne ciunțea sfânta noastră țară. Știrile fatale de la Paris au venit după unul sau două minute după ora zece, iar apoi clopotele au sunat, întâi în Pesta, apoi în timp ce vestea s-a răspândit ca un fulger rapid, una după alta în toată țara. Ungurii și-au îngropat trecutul și viitorul prin sunetul unui clopot timp de două ore.
Budapesta s-a îmbrăcat în negru în câteva minute. În câteva minute, steaguri negre de doliu fluturau peste tot, draperii negre pretutindeni pe la ferestre. Străzile erau pline de haine negre de doliu. Oameni, femei, bărbați și copii au umblat pe străzi cu lacrimi curgând pe fețele lor, adesea plângând zgomotos. Oamenii și-au scuturat pumnii blestemând înspre cer. La colţul Octogonului, un soldat mutilat de război şi-a smuls cămaşa şi, arătându-şi braţul tăiat la cot, a strigat frenetic: — Deci, pentru asta?
4 Iunie 1920 – Cum au trăit ungurii vestea semnării tratatului de la Trianon
Pe străzi, oameni care nu s-au văzut niciodată, străini pentru cei de lângă ei, cădeau unii în brațele celorlalți, în vreme ce pe băncile piețelor unii îi mângâiau pe cei care plângeau în jurul lor, iar în sunetul constant și neîntrerupt al clopotelor, mii de țipete de durere și disperare s-au lovit de nouă știre: „Ediție extraordinară”. Ziarele erau în doliu, toată lumea citea cu lăcomie ce știa, furia neputincioasă se aprindea în toată lumea, grupuri de oameni citesc articole editoriale cu voce tare… au început să cânte imnul național în Piața Muzeului… și clopotele au sunat, au sunat, la nesfârșit, aproape insuportabil. Bisericile s-au umplut repede de oameni care plângeau, pentru că în adâncul disperării încercam cu toții să ne agățăm de Dumnezeu, preoții se urcau la amvon să încerce imposibilul, să mângâie acolo unde nu era mângâiere.
Același tablou dramatic era și în țară. Sună clopote, doliu și disperare peste tot. În afară de câteva lupte cu pumni și bătăi minore, nu au fost tulburări pe străzi, toate localurile care vindeau băuturi fiind închise și luate toate măsurile de siguranță publică. Doar clopotele au sunat de la ora 10 peste tot, în fiecare oraș și în fiecare sat, timp de două ore.
Mii de oameni își plângeau durerea în sunetele clopotelor peste tot. A fost ziua răstignirii Ungariei Mari, vineri, 4 iunie 1920.”
În fiecare an, pe rețelele de socializare printre maghiari circulă astfel de texte, adâncind și mai mult încrâncenarea și înverșunarea iredentismului maghiar. Ungurii fac din Trianon o mare dramă, fără a lua măcar în calcul faptul că Ungaria nu era o țară cu o suzeranitate reală față de teritoriile nemaghiare încorporate samavolnic de austrieci în imperiul lor, de faptul că Ungaria era o a cincea roată la căruță a imperiului austriac, și cel mai important, de părerea națiunilor aflate în acest lagăr al popoarelor creat de habsburgi, iar mai apoi de imperiul dualist.
Niciodată când vorbesc de Trianon, ungurii nu iau în calcul cât de mult urau imperiul austriac și mai apoi austro-ungar, popoarele pe care ungurii se chinuiau foarte agresiv să le maghiarizeze, să le deznaționalizeze. Nu iau în calcul câtă suferință au adus acestor popoare subjugate de austrieci și lăsate la mila unei Ungarii demente, care a abuzat în ultimul hal de poziția sa de vătaf în cadrul imperiului austriac.
4 Iunie 1920 – Cum au trăit ungurii vestea semnării tratatului de la TrianonPartidul S.O.S. România, avertisment cu ocazia Zilei Trianonului: “Acești boiernași decrepiți visează la dezmembrarea statului român” 4 iunie 1920: Semnarea Tratatului de la Trianon care consfințea recunoașterea internațională a granițelor RomânieiAcuzații “revizioniste” la adresa Dianei Iovanovici-Șoșoacă și a lui Lucian Romașcanu pentru că au pomenit de Trianon pe 4 iunieO istorie urata cu instigari la etnocid. Si va mai mirati ca romanii nu vor sa auda de autonomie?Tratatul de la Trianon,Ungaria și RomâniaParlamentul a adoptat azi un proiect de Lege pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la TrianonTratatul de la Trianon – trasarea granitelorPas cu pas spre deznaționalizare? Romfilatelia obligată să retragă emisiunea filatelică dedicată Trianonului, Foto: activenews.roZiua Dreptății. Legea privind declararea datei de 4 iunie drept Ziua Tratatului de la Trianon a fost adoptată de Parlament
Donează pentru Glasul.info!
În conturile de la Banca Transilvania:
RO14BTRLRONCRT0356966001 (lei) | RO61BTRLEURCRT0356966001 (euro)
O istorie generală a unei țări, a unei provincii sau a unei regiuni are obligația să recompună prezentul oamenilor care au trăit în trecut în funcție de rolul jucat de fiecare entitate, grupare, etnie, confesiune componentă.
Dar, ca toate celelalte istorii, nici aceasta nu poate răspunde tuturor problemelor spinoase ale trecutului și prezentului Transilvaniei. Totuși, încearcă să explice, din perspectiva întregii
Silvestru Moldovan face parte din acele generatii de romani ardeleni care stiau totul: vorbeau, citeau si scriau in romana, maghiara si germana, ceea ce le-a creat libertatea de a se misca in orice regiune a Principatului, de a sta de vorba cu oricine in limba aceluia si de a cunoaste cel putin trei culturi. Asemenea intelectuali au rasarit din pamantul
Aceasta carte face parte din colectia Infoteca a editurii Scripta si reprezinta o reeditare dupa un secol a unui instrument lexicografic de baza pentru cultura romaneasca. Practic, este o imensa arhiva ordonata, care ofera informatie de prim interes in compartimente definitorii ale Transilvaniei istorice: populatie, asezaminte de cult, denumirea localitatilor in expresie romaneasca, maghiara si germana.
Drepturi de autor! Informaţiile publicate de glasul.info pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Site-ul Glasul.info nu răspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formulării din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervăm dreptul de a șterge comentariile cu tentă rasistă, xenofobă,care incită la ură, sau la violență.
În martirologiul siriac și cel al Fericitului Ieronim din secolele III-IV sunt pomeniți, pe lângă alți 25 de martiri, și patru martiri originari din Răsăritul Europei, numiți: Zotic, Atal, Camasie și Filip. Acești sfinți mucenici au pătimit pentru Hristos sub împărăția lui Dioclețian și Maximian. Se crede că erau ostași […]
Urmăriți Glasul.info și pe Google News
