Transnistria

21 Octombrie 1917 – Cuvântarea soldatului TOMA JALBĂ din Transnistria la adunarea ostașilor moldoveni ținută la Chișinău

Unii dintre așa zișii români, culmea, unii dintre cei care se bat cu copita pe piept că ar fi și mari patrioți sau naționaliști, strâmbă uneori din nas când aud de ReUnirea României cu Basarabia. Oare știu ei, au oare măcar cea mai mică idee că de-a lungul istoriei tot s-a renunțat la câte o parte importantă din poporul român? Știu ei de pildă că elementul etnic românesc era cândva foarte numeros chiar și dincolo de Nistru, până la Bug?

Momentul revoluției bolșevice din Rusia aduce unul dintre cele mai sfâșietoare discursuri identitare românești din partea soldatului Toma Jalbă din Transnistria la adunarea ostașilor moldoveni ținută la 21 octombrie 1917 la Chișinău:

“…Fraţilor, din cuvintele D-voastră, care le-am auzit eu, văd că toţi aici v-aţi hotărât să vă luaţi tot ce vi se cuvine, drepturi şi autonomie. Dar eu acuma vă întreb pe D-voastră, fraţilor: fraţii mei şi neamurile mele, care suntem moldoveni dintr-un sânge, cui ne lăsaţi pe noi, moldovenii, cei ce suntem rupţi din coasta Basarabiei şi trăim pe celălalt mal al Nistrului? Noi rămânem ca şoarecii în gura motanului. Fraţii noştri, nu ne lăsaţi, nu ne lepădaţi, nu ne uitaţi! Iar dacă ne veţi uita, malul Nistrului îl vom săpa şi vom îndrepta apa pe dincolo de pământul nostru; căci mai bine să-şi schimbe râul mersul, decât să rămânem, noi moldovenii, despărţiţi unul de altul.”

Cui ne lăsaţi pe noi, moldovenii? De ce suntem rupţi din coasta Moldovei şi trăim pe celălalt mal al Nistrului?

Suntem singura țară care are două Basarabii, două Bucovine, două Moldove, două Maramureșuri, două Crișane, două Banaturi, două Dobrogi. Toate țările și semințiile din jurul nostru și chiar de mai departe, s-au înfruptat din teritoriile noastre. Cât să mai lăsăm ca părți componente din trupul țării noastre și a poporului român să fie luate samavolnic de alții? Să ajungă mormintele strămoșilor noștri și cetățile voievozilor care au vărsat râuri de sânge pentru apărarea neamului românesc pe mâinile străinilor? Cât?

Sunt câteva răni de care sufletul poporului român se va vindeca foarte greu: Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul de dincolo de Dunăre, Maramureșul istoric, Crișana de Vest, Cadrilaterul, Pocuția. Am lăsat prea mult de la noi, ne-am lăsat prea mult jefuiți și călcați în picioare! Trezirea, Români!

“O viață avem Români! Și o cinste! Deșteptați-vă, că am dormit destul!”

Glasul.info

Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info

Leave a Comment

Recent Posts

19 august 1316 – Ziua în care Clujul a devenit oraș scos din posesiunea Episcopiei Catolice de Alba Iulia

În anul 1316, pentru a-şi asigura sprijinul clujenilor, Carol Robert de Anjou le-a acordat, prin…

13 ore ago

„Atacul Cămășilor Albe” – Epopee de curaj în ziua de 19 august 1917

Atacul „Cămășilor Albe”, Jertfă și biruință la Mărășești, 19 august 1917 Ziua de 19 august…

16 ore ago

18 august 1906 – Un preot român în lanțuri pentru tricolor, cazul Traian Gașpar din Hezeriș

În zbuciumatul început de secol XX, când românii din Transilvania trăiau sub povara dualismului austro-ungar,…

o zi ago

17 August 1916 – “Nu mai sunt Carpații!”. Asta exclama Octavian Goga la intrarea României în război

17 August 1916 – „Nu mai sunt Carpații!” Strigătul lui Octavian Goga și jertfa României…

2 zile ago

Flăcările urii peste Năsăud – Martiriul românilor ardeleni la 17 august 1849

Anul 1849 a adus cu sine nu doar speranțele libertății născute din revoluția pașoptistă, ci…

3 zile ago

Cheţani, 16 august 1848 – Când dreptatea țăranilor români a fost înăbușită în sânge și lanțuri

Revoluția de la 1848 a aprins în toate provinciile românești flacăra libertății și a dreptății…

3 zile ago