Puțini sunt românii care să nu afi auzit de Emanuil Gojdu, românul care și-a lăsat o uriașă avere pentru studenții români ortodocși din Transilvania. Însă câți știu oare de Victor Lazăr, profesor, bibliotecar, scriitor și ziarist român, membru fondator al ASTREI, membru de onoare al Societății Scriitorilor Români din Ardeal și Banat și al Societății istorice din București? Victor Lazăr, redactorul publicațiilor românești de luptă națională Foaia Poporului și Tribuna și-a lăsat prin testament biblioteca sa pentru ASTRA (n.r. Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român), iar o parte din avere va servi ca burse pentru elevii merituoși ai Școlii normale din Cluj.
Pentru toată această dragoste a lui Victor Lazăr pentru neamul românesc atrage prigoana autorităților maghiare care nu ezită să-l arunce în închisoare în repetate rânduri și să-l amendeze de asemenea cu niște sume usturătoare.
Încă de pe vremea când Victor Lazăr era abia un învățător rural în comuna Jina și la Viștea de jos, județul Sibiu, autorităţile şcolare ungureşti aflând că directorul şcoalei din Viştea împarte şi altora din bogăţia sufletului său românesc, îl urmăreşte, îl persecută şi-l ameninţă cu îndepărtarea din slujbă. Este nevoit în anul 1898 să treacă rapid Carpaţii în ţara liberă, unde e primit frăţeşte şi numit învăţător de limba română la şcoala germană din Cozadia (Dobrogea). Dr. Ioan Raţiu, preşedintele Partidului Naţional Român, singururul partid românesc politic de pe atunci, îl cheamă în anul 1900 înapoi, pentru a lua în mâini conducerea celor două organe de luptă: „Tribuna” şi „Foaia Poporului”, iar Victor Lazăr nu se lasă mult rugat, ci revine la Sibiu.
Victor Lazăr, redactor la Foaia poporului primește 4 luni de temniţă şi 600 coroane amendă pentru articolul „Daruri de Paşti”
La 21 noiembrie 1902, Victor Lazăr, redactor la „Foaia Poporului”, e osândit în Cluj la 4 luni temniţă şi 600 coroane amendă, pentru articolul „Daruri de Paşti”. Asta nu-l face însă să renunțe și continuă să scrie articole curajioase, broşuri istorice, cariâe trezeau lumea satelor la conştiinţă naţională.
Cea dintâi carte a sa, „Biografia lui Ioan Buteanu, fost comandant de legiune română în 1848, care pentru simţământul său românesc a fost spânzurat de Unguri”, i-a adus lui Victor Lazăr, autorul, o răsplată de 5 luni temniţă, pe care o face în Seghedin, in tovărăşia altor luptători, între 1 Mai — 30 Septemvrie 1903.
Pentru articolele scrise în ziarul Tribuna din Sibiu autoritățile îl bagă iar la închisoare, iar Victor Lazăr ajunge după eliberarea din închisoarea ungurească să ia calea exilului spre peninsula Balcanică, ajungând până în Grecia. Acolo îl cunoaște pe Spiru Haret care-i recunoaște imediat valoarea și îi insuflă curaj pentru a se reîntoarce în țară în calitate de ajutor de bibliotecar la Academia Română. Corespondează cu Spiru Haret, Vasile Goldiș și alți reprezentanți de seamă ai elitelor intelectuale românești care luptau pentru cauza națională și pentru emanciparea maselor.
Pe finalul carierei, după o perioadă foarte prolifică din punct de vedere cultural în care publică articole curajioase, lucrări în colecția Bibliotecii poporale a Asociațiunii „Astra”, broşuri istorice, Victor Lazăr acceptă să devină bibliotecarul ASTRA și să ducă mai departe misiunea Asociațiunii.