La 6 ianuarie 1897 are loc Procesul de presă al „Dreptății” (n.r. ziar istoric), judecat la 6/18 ian. 1897 (La Curtea cu jurați din Timișoara). Acuzatul era Patriciu Drăgălină, directorul preparandiei (școalei normale) românești din Caransebeș (n.r. era Institutul pedagogic diecezan din Caransebeş). Substratul acuzației îl reprezenta o corespondență publicată în „Dreptatea” despre Măcelul din Mehadia și în care Patriciu Drăgălină, autorul corespondenței, blamează purtarea administrației.
Prin corespondență s-a simțit atins funcționarul comitatens Sulyok Arpád și a cerut urmărirea autorului pentru calomnie și ofensă. A fost condamnat la 1 zi arest și 20 florini amendă. Cererea de nulitate i-a fost respinsă (jurații nu sunt indicați cu numele).
Măcelul de la Mehadia
Ce se întâmplase de fapt la Mehadia, o mică localitate din Caraș-Severin? Jandarmii unguri deschiseseră focul în plin împușcând peste 30 de român și arestând alți 15 doar pentru că adunările de români nu erau permise. Era epoca în care dacă mai mult de trei români stăteau de vorbă intrau sub atenția și opresiunea jandarmilor unguri.
Măcelul din Mehadia (n.r. în scrierile epocii Măcelul din Mehadiea) se referă la un evenimentul din anul 1896 petrecut la Mehadia, în cursul căruia jandarmii unguri au împușcat peste 30 de români. Ziarul “Foaia Poporului” numărul 27 din data de 30 Iunie (12 Iulie) 1896 relatează sălbăticia acestui incident:
“La Mehadiea mai bine de treizeci de Români au fost împuşcaţi de gendarmi.Parte din ei au murit, parte sunt pe patul de moarte, parte zac în suferinţe crude, schilodiţi şi nenorociţi pe toată viaţa. Alţi cincisprezece capi de familie au fost prinşi, puşi în lanţuri grele şi răpiţi din sinul familiilor, pentru a fi osândiţi la temniţă. O jale şi o miserie cu neputinţă de descris s’a abătut peste întreaga comună. Cei morţi lasă după ei veduve şi orfani. Cei răniţi, au nevoe de îngrijiri. Toţi sunt în prada celei mai sfâşietoare minerii şi celei mai negre desperări, — mai reu ca după un foc distrugător, mai reu ca după o inundare. Oricare ar ti fost greşeala lor stăpânirea avea destule mijloace umanitare, spre a înlătura versarea de sânge; dar n-a făcut o, şi n a făcut-o pentru-că nefericiţii erau — ROMÂNI!Pe lângă sângeroasa cruzime, revoltătoare nedreptate! Facem deci călduros apel la inimile milostive, se vină în ajutor familiilor celor ucişi la Mehadia şi răniţilor, cari nu mai pot munci şi nu-’si mai pot agonisi zilnica hrană. „Tribuna” deschide o listă de subscripţie şi va publica numele generoşilor dăruitori cu sumele ce vor subscrie. Să ne facem cu toţii, după puteri, în această îm pregiurare, datoria de Români, de creştini, de oameni. Orice sumă va fi binevenită şi va alina durerile, si va alunga foamea, si va cruţa poate chiar viaţa unor fraţi ai noştri, atât de greu încercaţi.” (Tribuna)”
Patriciu Drăgălină, profesor, pedagog, istoric și om politic, militant pentru drepturile identitare și culturale ale românilor din Banat
Patriciu Drăgălină (n. 1849, Borlova, Caraş-Severin – d. noiembrie 1917, Caransebeş) a fost profesor, pedagog, istoric, om politic, membru al Partidului Naţional Român din Banat, membru ASTRA. A fost implicat în lupta antimaghiară, militând pentru drepturile civice, identitare, sociale, culturale și naționale ale românilor din Banat. Tatăl său era preotul satului, frate cu tatăl generalului Ion Dragalina, Alexandru Dragalina.
Urmăriți Glasul.info și pe Google NewsÎn anul 1900, la Adunarea Generală ASTRA de la Băile Herculane, profesorul Patriciu Drăgălina rostește o expunere intitulată “Câteva pagini din suferințele românilor bănățeni”, afirmând că “mai adaug că subcomandanții ostășimei austriece au fost mai destoinici în executarea românilor, decât în arta războiului și înfruntarea inamicilor creștinătății” relatând evenimentele dintre anii 1736 – 1739, respectiv războaiele turco-austriece, în cadrul cărora austriecii au folosit românii pe post de carne de tun, sau i-au executat pentru neputințele armatei austriece de a câștiga luptele cu turcii.
Patriciu Drăgălina a colaborat și publicat articole în “Foaia Diecezană” şi în revista “Familia” de la Oradea, în ziarul “Dreptatea”, a editat manualul “Geografia” (1892) şi “Metodica predării geografiei”, Lugoj, 1895, a publicat „Istoria Banatului Severin”, scrisă între anii 1899-1902 şi tipărită în trei volume la Tipografia Diecezană Caransebeş.
Prin activitatea sa publicistică dar și cea pedagogică, Patriciu Drăgălina a ajuns să deranjeze orânduirea străină din Banat și să sufere din cauza opresiunii maghiare.
RO14BTRLRONCRT0356966001 (lei) | RO61BTRLEURCRT0356966001 (euro)
Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Istoria ilustrata a Transilvaniei
By: Ioan Bolovan, Ioan-Aurel Pop
Ardealul. Tinuturile de pe Olt. Tinuturile de pe Mures
By: Silvestru Moldovan
Dictionarul numirilor de localitati cu poporatiune romana din Ungaria
By: Silvestru Moldovan
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
