8 Februarie 1907 –  Izbucneşte în nordul Moldovei marea răscoală ţărănească, ce va cuprinde în scurt timp şi restul ţării

Pe 8 februarie 1907 izbucneşte în nordul Moldovei, la Flămânzi, în județul Botoșani, marea răscoală ţărănească ce va cuprinde în scurt timp şi restul ţării. Nemulțumirea țăranilor împotriva abuzurilor inumane comise de către arendașii marilor moșii boierești din Moldova avea să îmbrace o formă de luptă totală, care a lăsat în urma sa multe pierderi inutile de vieți omenești.

Guvernarea liberală, la fel de antiromânească precum în zilele noastre, s-a folosit de armată pentru a reprima brutal și sângeros răscoala țărănească. S-a ajuns până la a se trage în plin în țăranii români cu tunurile și cu alte arme de foc, reprimarea răscoalei transformându-se la ordinul liberalilor trădători într-un adevărat genocid împotriva românilor.

Marele poet național Mihai Eminescu avea să scrie despre aceste lifte antiromânești următoarele:

„Ei nu sunt patrioți, ci mercenari ai intereselor străine, oameni care-și vând sufletul și țara pentru o mână de arginți”

Din nordul Moldovei răscoala s-a extins la nivel național cuprinzând și Țara Românească, acolo unde la fel s-au întâmplat reprimări sângeroase cu ajutorul armatei la ordinul guvernării liberale.

La peste un secol distanță încep să apară dovezi ale unor implicări externe, cu agitatori în nordul Moldovei care jucau rolul de agenți de influență pentru Imperiul Austro-ungar, iar în sudul țării cu agenți similari care au avut un rol important în organizarea de agitatori și propagandă, dar pe filieră socialistă.

Indiferent de implicarea sau nu a unor agitatori externi, liberalii au dus atunci o politică la fel de antinațională ca și în zilele noastre, acțiunile lor politice identificându-se și în acele vremuri și astăzi cu caracterizarea făcută de Mihai Eminescu: „Ei nu sunt patrioți, ci mercenari ai intereselor străine, oameni care-și vând sufletul și țara pentru o mână de arginți!”.