17 Mai 1876 – Hristo Botev și cetnicii lui pleacă din București spre Giurgiu pentru a reîncepe răscoala înăbușită între timp de turci

Hristo Botev ( Христо Ботев) a fost un poet și revoluționar bulgar. Începând cu anul 1865 și-a petrecut următorii 2 ani predând în Odesa și Basarabia. Din motive financiare și politice, a optat să se refugieze România, la acea vreme, România fiind un azil pentru mulți exilați bulgari. Hristo Botev a sosit la Giurgiu, la sfârșitul lunii septembrie 1867. Acolo, a luat rapid legătura cu emigranții bulgari, inclusiv cu Hadzhi Dimitar și cu câțiva membri ai chetei pe care Filip Totyu și Panayot Hitov o formaseră în anul precedent. O vreme a locuit într-o moară abandonată lângă București cu Vasil Levski, liderul Comitetelor Secrete de Rezistență Bulgare, iar cei doi au devenit inițial prieteni apropiați.

Fiind foarte influențat de revoluționarii bulgari ce trăiau în România, Botev duce o viață tipică pentru un revoluționar. A fost privat în mod constant de drepturi/benificii și chiar de casă. Pentru mult timp, a locuit într-o moară abandonată de lângă București, împreună cu Vasil Levski, conducătorul insurgențelor bulgărești. Ei doi devin prieteni apropiați. Mai târziu, avea să descrie această perioadă în lucrările sale.

Din 1869 până în 1871, devine editor la ziarul emigranților revoluționari pe nume „Cuvântul emigranților bulgari” („Duma na bulgarskite emigranti”), unde a început să-și publice operele sale lirice timpurii. În urma colaborării strânse cu revoluționarii ruși, Botev începe să lucreze pentru ziarul „Libertatea” („Svoboda”), editat de un scriitor eminent și revoluționar – Liuben Karavelov. În 1873, a editat, de asemenea, ziarul satiric „Ceasul deșteptător” („Budilnik”), care nu făcea parte din mișcările revoluționare.

“Duma na bulgarskie emigranti” este primul ziar al lui Hristo Botev (precum și printre primele ziare bulgare în general), publicat la 10 iunie 1871 la Brăila. Motto-ul ziarului era “Adevărul este sfânt, libertatea este bună!”. În primul număr al articolului său, Botev face apel la o luptă simultană pentru libertatea națională și socială și pune speranțe în emigrația bulgară, care ar trebui să se pregătească “pentru noi lovituri”.

Răscoala antiotomană din Bulgaria din 1876

Timp de o lună și sașe zile, între 20 aprilie și 26 mai 1876, în Bulgaria s-a desfășurat o insurecție, o răscoală antiotomană. În noiembrie 1875, activiștii din Comitetul Revoluționar Bulgar (BCRC) s-au întâlnit la Giurgiu, în România, și au decis că situația politică din Bulgaria era potrivită pentru o răscoală antiotomană. Comitetul Revoluționar Bulgar (BCRC), localizat în România, avea ca scop pregătirea revoluționarilor bulgari pentru viitoarele acțiunii împotriva ocupației otomane.

Botev a conceput un plan ingenios de trecere pe teritoriul otoman fără a alerta imediat autoritățile române sau otomane. Rebelii, deghizați în grădinari, s-au îmbarcat în grupuri în porturile românești Zimnicea, Turnu Măgurele, Corabia, Bechet pe vaporul de pasageri austro-ungar Radetzky. Când ultimul grup s-a îmbarcat la Bechet, rebelii și-au recuperat armele ascunse și au preluat controlul navei (acest incident a fost comemorat mai târziu într-un poem și cântec popular).

“Acțiunea a început în anul 1876. Rebelii înarmați sărăcăcios, dar cu un curaj și altruism ieșit din comun, împotriva trupelor otomane obișnuite și împotriva a basi-bazoks. Revolta a fost înăbușită cu o cruzime extremă. Mai multe mii de bărbați, femei și copii au fost măcelăriți, mii au fost exilați în Asia Minor și mulți alții și-au părăsit casele. Tragedia a oripilat și indignat opinia publică din toată lumea.

Botev a urmărit evenimentele fatale și a decis să se alăture camarazilor săi în luptă. Pentru asta a compus un detașament format din 205 revoluționari (Cheta), numai unii dintre ei deținând experiență militară. În timp ce Botev rămâne conducător oficial/voievod, pentru postul de comandant militar a fost ales activistul revoluționar Nicola Voinvski (1849-1876), ce a studiat anterior la liceul militar Nikolaev și a servit în armata rusă ca locotenent, așadar având pregătirea militară necesară. În subordinea sa se află un alt revoluționar faimos, Nikola Simon-Kuruto (1845-1876). Pentru a susține revolta, Botev a creat un plan să traverseze în siguranță Dunărea fără a afla autoritățile române, de frică că i-ar putea opri.Toată viața sa, Botev și-a inspirat camarazii cu pasiunea sa pentru libertate și ultima sa acțiune a venit să împlinească jurământul său și să moară pentru el. Inscripția pe piatra funerară spune “Profeția ta s-a adeverit- trăiești în continuare!”.”