15 iunie 1863 – Mitroplitul român greco-catolic Alexandru Sterca Şuluţiu refuza 𝐨𝐟𝐞𝐫𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐞 𝐦𝐚𝐠𝐡𝐢𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐚𝐯𝐞𝐧𝐞𝐚𝐮 𝐥𝐮𝐩𝐭𝐞𝐢 𝐧𝐚ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞

Blaj, 15 iunie 1863. Circular al mitropolitului greco-catolic Alexandru Sterca Şuluţiu; îndeamnă pe toţi locuitorii români plătitori ai censului de 8 florini să participe la alegerile pentru dietă şi să voteze pentru a fi reprezentaţi în forul legislativ.

Clericii români încercau pe atunci cu disperare să-i mobilizeze pe românii ardeleni să voteze în număr cât mai mare pentru a avea reprezentanți ai comunității românești în forul legislativ.

Alexandru Sterca‑Șuluțiu (1794–1867) a fost una dintre cele mai proeminente personalități ale Bisericii Greco‑Catolice române din Transilvania și primul mitropolit al Blajului.

S-a născut într‑o familie nobiliară din Abrud (15 februarie 1794), a urmat studiile în Abrud, Alba Iulia și Blaj, și a fost hirotonit preot în 1814. A fost căsătorit cu Ana Aron din Bistra, rămânând văduv în 1818.

În 1836 devine protopop de Șimleul Silvaniei (vicar foraneu), întemeind numeroase școli confesionale în sate și susținând formarea intelectuală a preoților. În 1850 a fost ales episcop al Eparhiei Făgăraș‑Alba Iulia și consacrat în 1851. În decembrie 1853, Papa Pius IX ridică eparhia la rang de mitropolie, separând-o de Esztergom — Sterca‑Șuluțiu devine astfel primul arhiepiscop‑mitropolit al Blajului, fiind instalat în 1855.

𝐀 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐩𝐫𝐞𝐨𝐜𝐮𝐩𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐞𝐦𝐚𝐧𝐜𝐢𝐩𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐧𝐚ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥ă 𝐚 𝐫𝐨𝐦â𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐚𝐫𝐝𝐞𝐥𝐞𝐧𝐢, 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐢𝐩â𝐧𝐝 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯 𝐥𝐚 𝐀𝐝𝐮𝐧𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐁𝐥𝐚𝐣 𝐝𝐢𝐧 𝟏𝟖𝟒𝟖 ș𝐢 𝐫𝐞𝐟𝐮𝐳â𝐧𝐝 𝐨𝐟𝐞𝐫𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐞 𝐦𝐚𝐠𝐡𝐢𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐚𝐯𝐞𝐧𝐞𝐚𝐮 𝐥𝐮𝐩𝐭𝐞𝐢 𝐧𝐚ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞.

A finanțat școli, cultura românească și a sprijinit înființarea ASTRA, al cărei prim președinte a fost Andrei Șaguna, el însuși propunând structura organizației și contribuind material la aceasta.

A fost recunoscut ca om de cultură, administrator și gospodar, deținând ordine și titluri (ex. ordinul Franz Joseph). A decedat la Blaj pe 7 septembrie 1867 și este înmormântat lângă catedrala arhiepiscopală.

Alexandru Sterca‑Șuluțiu a fost figura centrală care a consolidat autonomia Bisericii Greco‑Catolice române, a modernizat sistemul educațional confesional și a jucat un rol esențial în definirea identității naționale a românilor din Transilvania în secolul al XIX‑lea.