18 Iunie 1942 – La Baia Mare ceferistul Bontoș Mihai a fost invitat de primarul orașului să-și maghiarizeze numele. A refuzat

Aceasta este o relatare istorică semnificativă despre rezistența identitară în fața maghiarizării forțate în perioada ocupării nord-vestului Transilvaniei de către Ungaria horthystă (1940–1944), în urma Dictatului de la Viena.

Bontoș Mihai, un ceferist român din Comuna Baia Mare, este amintit pentru curajul său civic. La data de 18 iunie 1942 a fost prins de poliție și bătut după ce fusese invitat de primarul orașului pentru a-și maghiariza numele, și românul refuzase.

În acea perioadă, administrația maghiară a impus o politică agresivă de maghiarizare a numelor și identității românilor. Bontoș Mihai a refuzat să-și schimbe numele românesc în unul maghiar. A fost arestat și bătut de autoritățile locale ca represalii pentru refuzul său.

Acest gest de demnitate națională a devenit simbolic pentru numeroase acte de rezistență ale românilor din Ardealul de Nord în timpul ocupației.

Numele acestui ceferist român îl regăsim de mai multe ori pomenit în studiile istoricului român Vasile Lechințan care a acordat o atenție deosebită fenomenului deosebit de agresiv de maghiarizare instituțională a românilor din Transilvania de Nord aflată sub ocupație horthystă, ungară, între septembrie 1904 și octombrie 1944:

”

• 18 Iunie 1942 Comuna Baia Mare. Ceferistul Bontoș Mihaiu a fost invitat de primarul orașului să-și maghiarizeze numele. A refuzat. În 18 Iunie 1942 a fost prins de poliție și bătut.
• Comuna Baia Mare. Bontoș Mihai ne relatează că comandantul leventiștilor, Sarosy Laszlo a bătut și închis în închisoare pe mai mulți români, pentru că nu au știut să cânte ungurește.
• Comuna Baia Mare. Refugiatul Bontoș Mihaiu, ceferist. Primea o rație de 50 grame la zi, dar uneori nu se distribuia nimic. Țăranii români mâncă făină de tătarcă cumpărată dela ovrei.”, scria istoricul român Vasile Lechințan, reproducând momente tragice din documentul intitulat “Memoriu asupra cauzelor care provoacă emigrarea în masă a românilor din Transilvania de Nord”, un memoriu din 1942 al Asociaţiei Refugiaţilor şi Expulzaţilor din Transilvania de Nord – Secţia Turda înaintat Comisiei Germano-Italiene”

După masacrele înfăptuite de către Ungaria în Ardealul de Nord aflat sub teroarea horthystă, mai multe comisii mixte italiano-germane au mers în zona ocupată a Transilvaniei de Nord pentru a documenta semnalările despre atrocitățile comise de unguri.

Citiți și: La 21 octombrie 1940 o comisie mixtă italiano-germană mergea în județul Someș pentru a documenta masacrele din jur, de la Ip și Treznea

Pe data de 21 octombrie 1940 de exemplu, o comisie mixtă italiano-germană, alcătuită sub conducerea miniștrilor Roggeri și Altenburg, poposea în fostul județ interbelic Someș. Peste doar o zi, pe 22 cotombrie 1940, comisia mixtă ajungea în sfârșit și la Ip, Treznea și Zalău, confirmându-li-se faptul că toate semnalările părții românești erau întru totul adevărate.