Istorie

27 iunie 1849 – Avram Iancu le răspunde colonelului ungur Iosif Simonffy și deputatului Ioan Gozman, nerenunțând la scopurile pentru care a început lupta, dar nici refuzând posibilitatea unor negocieri pentru depunerea armelor

Pe 27 iunie 1849, Avram Iancu a trimis un răspuns oficial colonelului ungar Iosif Simonffy și deputatului Ioan Gozman, ca reacție la o propunere de negociere în contextul revoluției din Transilvania. Acest moment este esențial pentru a înțelege poziția sa politică și militară într-un punct critic al Revoluției de la 1848-1849. Avram Iancu le răspunde colonelului ungur Iosif Simonffy și deputatului Ioan Gozman, nerenunțând la scopurile pentru care a început lupta, dar nici refuzând posibilitatea unor negocieri pentru depunerea armelor.

În iunie 1849, situația militară era tot mai tensionată. Armata revoluționară maghiară era încă activă, dar începuse să piardă teren în fața trupelor habsburgice și ruse. În acest context, autoritățile maghiare încercau să oprească luptele din Apuseni, unde Avram Iancu conducea rezistența românilor moților.

6 Iunie 1848 – Comisarul guvernului din Pesta a ordonat luarea de măsuri severe împotriva lui Avram Iancu

Deși arăta că este dispus la un armistițiu, Avram Iancu renunță la idealurile revoluției, la drepturile românilor, egalitatea națională, administrarea proprie și recunoașterea națiunii române în Transilvania. El nu exclude negocierile iar tonul scrisorii este demn, dar deschis. El afirmă că este dispus la un dialog, dar nu sub amenințarea armelor, și doar dacă se respectă principiile pentru care a luptat. Face apel la rațiune și pace, aratând disponibilitate pentru o încetare a ostilităților, însă doar în condiții de demnitate și respect reciproc.

„Noi n-am ridicat armele din poftă de război, ci pentru drepturile neamului nostru. Dacă acelea ni s-ar recunoaște, și noi am vrea pace.”

Această scrisoare arată clar maturitatea politică a lui Avram Iancu și compromisul lucid între lupta armată și soluțiile diplomatice. A fost un moment-cheie de încercare a medierii, care însă nu a dus imediat la încetarea luptelor, din cauza neîncrederii și a situației instabile din Transilvania.

Glasul.info

Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info

Leave a Comment

Recent Posts

2 octombrie 1602 – Moartea lui Stroe Buzescu, “Cavalerul” de la Teișani și Jertfa pentru Țară

Istoria neamului românesc este presărată cu figuri de eroi care, prin sabia și credința lor,…

3 ore ago

2 octombrie: Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian; Sfânta Muceniţă Iustina fecioara

de: Pr. Ştefan Sfarghie – Ziarul Lumina Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305)…

4 ore ago

29 septembrie 1944 – Jertfa românilor din Tărian, județul Bihor

Istoria neamului nostru e plină de momente de cumpănă, în care românii ardeleni au plătit…

3 zile ago

28 Septembrie 1940 – Calvarul românilor expulzați din Nord-Vestul Ardealului

Ziua de 28 septembrie 1940 rămâne înscrisă cu litere negre în istoria românilor din nord-vestul…

3 zile ago

28 septembrie 1882 – Nașterea lui Vasile Pârvan, cel care a ridicat arheologia și istoriografia noastră la rang de demnitate națională

La 28 septembrie 1882 se năștea la Huruiești în județul Bacău, Vasile Pârvan, istoric, arheolog,…

4 zile ago