Istorie

27 iunie 1849 – Avram Iancu le răspunde colonelului ungur Iosif Simonffy și deputatului Ioan Gozman, nerenunțând la scopurile pentru care a început lupta, dar nici refuzând posibilitatea unor negocieri pentru depunerea armelor

Pe 27 iunie 1849, Avram Iancu a trimis un răspuns oficial colonelului ungar Iosif Simonffy și deputatului Ioan Gozman, ca reacție la o propunere de negociere în contextul revoluției din Transilvania. Acest moment este esențial pentru a înțelege poziția sa politică și militară într-un punct critic al Revoluției de la 1848-1849. Avram Iancu le răspunde colonelului ungur Iosif Simonffy și deputatului Ioan Gozman, nerenunțând la scopurile pentru care a început lupta, dar nici refuzând posibilitatea unor negocieri pentru depunerea armelor.

În iunie 1849, situația militară era tot mai tensionată. Armata revoluționară maghiară era încă activă, dar începuse să piardă teren în fața trupelor habsburgice și ruse. În acest context, autoritățile maghiare încercau să oprească luptele din Apuseni, unde Avram Iancu conducea rezistența românilor moților.

6 Iunie 1848 – Comisarul guvernului din Pesta a ordonat luarea de măsuri severe împotriva lui Avram Iancu

Deși arăta că este dispus la un armistițiu, Avram Iancu renunță la idealurile revoluției, la drepturile românilor, egalitatea națională, administrarea proprie și recunoașterea națiunii române în Transilvania. El nu exclude negocierile iar tonul scrisorii este demn, dar deschis. El afirmă că este dispus la un dialog, dar nu sub amenințarea armelor, și doar dacă se respectă principiile pentru care a luptat. Face apel la rațiune și pace, aratând disponibilitate pentru o încetare a ostilităților, însă doar în condiții de demnitate și respect reciproc.

„Noi n-am ridicat armele din poftă de război, ci pentru drepturile neamului nostru. Dacă acelea ni s-ar recunoaște, și noi am vrea pace.”

Această scrisoare arată clar maturitatea politică a lui Avram Iancu și compromisul lucid între lupta armată și soluțiile diplomatice. A fost un moment-cheie de încercare a medierii, care însă nu a dus imediat la încetarea luptelor, din cauza neîncrederii și a situației instabile din Transilvania.

Glasul.info

Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info

Leave a Comment

Recent Posts

9 Septembrie 1940 –  A fost omorât soțul femeii Ciglezan Floarea de soldații unguri, în Comuna Bălan, județul Sălaj

Jertfa din Bălan – 9 Septembrie 1940 În istoria neamului românesc sunt zile care dor…

11 ore ago

9 Septembrie 1940 – Zalău, Sălaj, o rană a istoriei românești care nu trebuie uitată

9 Septembrie 1940 – Zalău, Sălaj O rană a istoriei românești care nu trebuie uitată…

11 ore ago

9 Septembrie 1940 – Masacrul de la Trăznea, Ziua în care pământul românesc a sângerat

Masacrul de la Trăznea, 9 Septembrie 1940: Ziua în care pământul românesc a sângerat Ziua…

16 ore ago

8 septembrie 1940 – Masacrul de la Ciumărna, Jertfa unor români nevinovați pe altarul suferinței naționale

Masacrul de la Ciumărna – 8 septembrie 1940 Jertfa unor români nevinovați pe altarul suferinței…

18 ore ago

Partidul Glasul Neamului solicită demisia ministrului educației, Daniel David

COMUNICAT DE PRESĂ Cerem demisia de urgență a Ministrului Educației, Daniel David! Națiunea română se…

o zi ago