Antiromanism

10 Iulie 1773 – Raportul împăratului Iosif al II-lea menționa că multe familii de români au emigrat în Moldova sau Țara Românească

Raportul final al împăratului Iosif al II-lea privitor la călătoria sa în Transilvania, din perioada 1–10 iulie 1773, redactat la Sibiu, reprezintă un document de o importanță istorică majoră pentru înțelegerea situației românilor din Transilvania în secolul al XVIII-lea.

În acel timp, Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic, iar populația majoritar românească (ortodoxă) era lipsită de drepturi politice și naționale, fiind exclusă de la conducerea Dietei Transilvaniei. Boierimea și nobilimea maghiară (nemeșii) dominau administrația și sistemul feudal, în timp ce românii erau considerați “națiune tolerată”, fără reprezentare politică reală.

În raport, împăratul menționează emigrarea masivă a familiilor românești spre Moldova și Țara Românească și identifică principalele cauze ale acestei emigrări, foametea frecventă, impozitele și taxele excesive, neadaptate la realitățile economice ale țărănimii, robotele nelimitate (munci gratuite pentru nobili, deseori abuzive), comportamentul abuziv al nemeșilor (nobilii unguri), care impuneau sarcini umilitoare și tratament inuman, inflația și dezorganizarea economică, fanatismul religios, reflectat în prigoana împotriva ortodoxiei, etichetată drept “schismatică” de autoritățile catolice și unite.

Raportul reflectă realismul politic și social al lui Iosif al II-lea, care încerca să înțeleagă situația reală a supușilor săi, mai ales în provinciile periferice. A fost unul dintre factorii care au dus la politica de reformă iosefinistă, inclusiv patentul de toleranță religioasă (1781) și abolirea iobăgiei (1785).Demonstrează în mod clar inegalitățile și abuzurile la care era supusă populația românească ortodoxă.

10 Iulie 1773 – Raportul împăratului Iosif al II-lea menționa că multe familii de români au emigrat în Moldova sau Țara Românească

Acest raport oferă o mărturie imperială de primă mână despre drama socială și națională a românilor din Transilvania, justificând parțial mișcările sociale, protestele și emigrarea. El susține ideea că românii din Ardeal nu au fost doar victime pasive ale sistemului feudal, ci și actori care au căutat refugiu și condiții de viață mai bune în afara granițelor Imperiului Habsburgic.

Glasul.info

Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info

Leave a Comment

Recent Posts

22 Octombrie 1940 – Ziua alungării preotului român Simion Mogoș din Ojdula. O rană adâncă în sufletul românesc al Ardealului

În toamna întunecată a anului 1940, odată cu impunerea rușinosului Dictat de la Viena, Ardealul…

o zi ago

16 Octombrie 1897 – Ziua când a fi român și a nu-ți ascunde dragostea de țară însemna “agitație” împotriva statului

16 Octombrie 1897, Ziua în care “agitația” a însemnat iubire de neam La 16 octombrie…

6 zile ago

Partidul Glasul Neamului: „Unitatea suveranismului românesc, o datorie față de Neam și Țară”

COMUNICAT DE PRESĂ 0011/IS/PGN/17.10.2025 Partidul Glasul Neamului: „Unitatea suveranismului românesc, o datorie față de Neam…

6 zile ago

Vasile Slabu: “Acum suntem generația morții pentru că cei de la putere nu ne mai vor!”

Suntem într-o situație extremă în țară și poporul român este distrus din toate punctele de…

7 zile ago

Partidul Glasul Neamului: „ANAF, jos labele de pe gemul nostru”

Comunicat de presă Partidul Glasul Neamului: „ANAF, jos labele de pe gemul nostru” Partidul Glasul…

7 zile ago