11 iulie 1848 – Lajos Kossuth cere recrutarea de soldați pentru armata ungară, inclusiv din Transilvania, ceea ce provoacă rezistență la recrutare din partea românilor

Evenimentul din 11 iulie 1848, când Lajos Kossuth, liderul revoluției maghiare, a cerut recrutarea de soldați inclusiv din Transilvania, este un moment tensionat în contextul Revoluției de la 1848–1849 din Imperiul Habsburgic, mai ales în relația dintre maghiari și românii transilvăneni.

În 1848, imperiul Habsburgic era zguduit de mișcări revoluționare în aproape toate provinciile sale. În Ungaria, sub conducerea lui Lajos Kossuth, revoluționarii maghiari cereau autonomie față de Viena, formarea unui guvern propriu, și un parlament ungar.

În luna aprilie 1848, Dieta de la Pesta adoptase așa-numitele „Legi din Aprilie”, care proclamau unificarea Transilvaniei cu Ungaria, fără consultarea populației românești majoritare din provincie.

Pe 11 iulie 1848, Kossuth a cerut în fața Dietei ungare mobilizarea a 200.000 de soldați voluntari, inclusiv din Transilvania și alte regiuni ale regatului ungar. Această măsură avea scopul de a întări armata ungară în contextul tensiunilor cu Viena, dar și pentru a impune controlul asupra minorităților nemaghiare care refuzau unirea cu Ungaria.

Românii, sub conducerea intelectualilor și clericilor greco-catolici și ortodocși (inclusiv Avram Iancu, Simion Bărnuțiu, Ioan Axente Sever), refuză recrutarea și încep să se organizeze în gărzi naționale românești, opunându-se deschis autorității revoluționarilor maghiari.

Românii erau majoritari în Transilvania (peste 60%) dar nu aveau drepturi politice egale. Nu erau consultați în deciziile privind unirea cu Ungaria.Se temeau de o maghiarizare forțată și de pierderea identității naționale. Liderii românilor cereau autonomia Transilvaniei și recunoașterea românilor ca națiune de sine stătătoare.

În toamnă, conflictul a degenerat în război civil interetnic în Transilvania, între români și maghiari. Românii transilvăneni au fost sprijiniți de armata habsburgică. Luptele din Apuseni conduse de Avram Iancu vor deveni simbolice pentru rezistența românească.

Decizia lui Kossuth de la 11 iulie 1848 a fost un factor declanșator al rezistenței românilor împotriva integrării forțate în statul maghiar revoluționar. Acest episod a evidențiat conflictul național dintre români și maghiari în Transilvania și a contribuit la radicalizarea mișcării naționale românești în cadrul Revoluției de la 1848.