Evenimentul petrecut la 21 iulie 1551, când Isabella a Ungariei și fiul ei, Ioan Sigismund Zápolya, au cedat Transilvania împăratului Ferdinand I de Habsburg, reprezintă un moment crucial în istoria politică a regiunii.
După moartea regelui Ioan Zápolya în 1540 (tatăl lui Ioan Sigismund și soțul reginei Isabella), Transilvania s-a aflat într-o poziție delicată. Ioan Zápolya fusese un rege sprijinit de Imperiul Otoman, în opoziție cu Ferdinand de Habsburg, care revendica tronul Ungariei după bătălia de la Mohács (1526).
După moartea lui Zápolya, Isabella a guvernat Transilvania ca regentă pentru fiul său minor, dar într-un context tensionat, cu presiuni venite atât din partea Habsburgilor, cât și din partea otomană.
În această zi, Isabella, sub presiunea diplomatică și militară a Habsburgilor, a fost nevoită să cedeze coroana Sfântului Ștefan și să renunțe la guvernarea Transilvaniei în favoarea lui Ferdinand I de Habsburg. Acțiunea a fost oficializată prin predarea coroanei regelui Ungariei către generalul Giovanni Battista Castaldo, un comandant habsburgic.
Începutul dominației habsburgice în Transilvania, care va continua, cu întreruperi și transformări, până în secolul al XX-lea. Slăbirea influenței otomane temporar în regiune, până la revenirea lui Ioan Sigismund cu sprijinul turcilor în 1556.
Exilul reginei Isabella și al lui Ioan Sigismund, care se vor întoarce în Transilvania abia peste cinci ani, când Dieta Transilvaniei va decide restaurarea autorității lor sub suzeranitate otomană.
Actul din 1551 este reprezentativ pentru luptele de influență asupra Transilvaniei, o regiune aflată între cele două mari puteri ale vremii: Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman. Deși dominația habsburgică nu a fost continuă din acest moment, el marchează începutul unei perioade în care Transilvania devine teren de dispută geopolitică majoră, cu consecințe adânci asupra identității și structurii politice a principatului.
