29 Iulie – Ziua Imnului Național al României. „Deșteaptă-te, române!” – Glasul veșnic al conștiinței noastre
În fiecare an, pe 29 iulie, România sărbătorește Ziua Imnului Național, o zi în care inimile românilor bat în același ritm cu acordurile uneia dintre cele mai vibrante și mai profunde expresii ale identității noastre naționale: „Deșteaptă-te, române!”.
Această zi nu este doar o comemorare simbolică, ci o reamintire vie că națiunea noastră s-a ridicat din adormire și uitare ori de câte ori a fost chemată de acest cântec solemn, care i-a îndemnat pe fiii țării la unitate, demnitate și sacrificiu.
Un cântec născut din focul Revoluției
În 1848, în tumultul revoluționar ce cuprinsese Europa, Andrei Mureșanu, poet și luptător transilvănean, scrie versurile care aveau să devină simbolul deșteptării unui neam. Inspirate de jertfa și speranțele poporului, versurile au fost puse pe muzică de Anton Pann, creatorul melodiei ce avea să străbată generațiile.
Prima interpretare publică a avut loc la Râmnicu Vâlcea, în parcul „Zăvoi”, la 29 iulie 1848. Din acea zi, cântecul a devenit steagul nevăzut al românilor, prezent în cele mai înălțătoare, dar și cele mai dramatice momente din istoria noastră.În parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, în fața unei numeroase asistențe, după ce s-a citit noua Constituție, un grup de tineri, avându-l în frunte pe Anton Pann, a intonat pentru prima oară imnul Revoluției pașoptiste “Deșteaptă-te, române”, devenit după Revoluția anticomunistă din 1989 imnul național al României.

Imnul care a răsunat pe câmpurile de luptă și în temnițe
„Deșteaptă-te, române!” nu este doar un cântec patriotic. Este un strigăt al libertății, care a însoțit soldații români pe fronturile celor două războaie mondiale, a fost interzis în perioada comunistă și a reapărut cu forță în Decembrie 1989, când a fost cântat spontan de mulțimi în stradă.
Este imnul care a deschis drumul spre libertate și demnitate, devenind Imnul Național oficial al României în anul 1990, prin lege, imediat după căderea regimului dictatorial.
Un imn – o chemare
Versurile imnului nu sunt o simplă poezie. Sunt o chemare la curaj, la trezire națională și la onoare. Nu ne glorifică trecutul în mod triumfalist, ci ne provoacă să fim vrednici de moștenirea noastră și să fim veghetori asupra libertății și credinței strămoșești.
„Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.”
De ce să-l prețuim?
Într-o lume tot mai grăbită și deseori lipsită de repere, Ziua Imnului Național este o ocazie sfântă de a ne opri o clipă și de a privi în noi. Este momentul să ne întrebăm:
Cât din sufletul acestui cântec trăiește în noi?
Ne mai recunoaștem în cuvintele lui Andrei Mureșanu?
Suntem demni de jertfa celor care au murit cu „Deșteaptă-te, române!” pe buze?
29 iulie nu este doar o zi din calendar. Este o punte între generații, o zi în care glasul străbunilor ne cheamă să fim treji, drepți, curajoși și uniți. În fiecare notă a imnului răsună lupta pentru libertate, dragostea de țară și credința într-un viitor românesc demn și luminat.
Azi, când auzi din nou imnul, nu-l cânta doar cu vocea.
Cântă-l cu sufletul. Cântă-l cu inima unui popor care s-a trezit – și nu mai doarme.
„Deșteaptă-te, române!”, imnul care nu ne lasă să uităm cine suntem.