8 August 1906 – Tricolorul românesc purtat pe cămăși le aduce la mai mulți români din Ilia Mureșană câte 1 zi de închisoare și 10 coroane amendă

Purtând Tricolorul cu Demnitate – 8 August 1906, Ilia Mureșană

În ziua de 8 august 1906, în vechea vatră românească din Ilia Mureșană, o mână de suflete curate a scris cu lacrimi și demnitate o pagină de jertfă în istoria conștiinței naționale. Sub jugul stăpânirii austro-ungare, când orice semn de identitate românească era înăbușit cu trufie și violență, cinci români simpli, Ana Moisescu, Savia Poliac, Neta Poliac, Savia Poliac a lui Mihai și Damaschin Crișan au ales să poarte, la pieptul cămășilor lor albe, tricolorul sfânt al neamului românesc.

Pentru această faptă, ce ținea mai mult de inimă decât de vreun gest politic, au fost pedepsiți cu câte o zi de închisoare și o amendă de 10 coroane de către solgăbirăul local, reprezentantul unei puteri oarbe și arogante. Dar această „pedeapsă” a devenit, peste timp, o medalie nevăzută a onoarei. În fața injustiției, ei nu au coborât ochii. Țărani cu fruntea sus, îmbrăcați în straiele muncii și credinței, și-au apărat cu tăcere, dar cu o forță nepământeană, dreptul de a fi români. Dintr-un gest simplu de port popular, ei au aprins în sufletele celor din jur flacăra verticalității.

Din presa vremii avem două referințe în publicațiile românești:

“8 august 1906 Ilia Muresana. Acelasi solgabirau abuziv pedepseste cu cate 1 zi inchisoare si 10 coroane amenda pe Ana Moisescu, Savia Poliac, Neta Poliac, Savia Poliac a lu’ Mihai si pe Damaschin Crișan pentru port de tricolor la camasi.” [1]

“Pretorul (solgăbirăul) din Ilia Mureşană pedepseşte cu câte 1 zi închisoare şi 10 coroane amendă pe Ana Moisescu, Savia Poliac, Neta Poliac, Savia Poliac a lui Mihai şi pe Damaschin Crişan, toţi din Ilia, pentru că au avut tricolor românesc la cămeşi” [2]

Această zi trebuie cinstită nu ca o simplă întâmplare locală, ci ca o mărturie vie a luptei identitare românești în Transilvania înrobită. Căci nu faptele mari fac uneori istoria, ci curajul de a nu renunța la ceea ce ești atunci când toate puterile îți cer să te pleci. Ana, Savia, Neta și Damaschin n-au rostit discursuri, n-au ținut arme, dar au purtat tricolorul ca pe o cruce, iar pentru acest fapt, neamul românesc le rămâne dator cu o aducere-aminte veșnică.

Astăzi, să ne închinăm memoriei acestor martori ai demnității românești, care într-o zi de vară din 1906, în satul Ilia Mureșană, au arătat lumii că un popor nu poate fi înfrânt atâta timp cât își poartă cu cinste culorile. Tricolorul lor nu a fost doar o panglică, ci un jurământ. Iar România de azi le este, într-un fel tainic, rodul credinței lor nestrămutate.