La 21 august 1723 (stil vechi) / 1 septembrie 1723 (stil nou), la Dmitrovka, în îndepărtata Rusie, s-a stins din viață marele cărturar și voievod al Moldovei, Dimitrie Cantemir. Moartea lui a însemnat pierderea unuia dintre cei mai luminați fii ai neamului românesc, un om care a ridicat cultura, istoria și gândirea politică a țării sale la nivel european. Departe de pământul natal, dar cu inima mereu legată de Moldova, Cantemir a lăsat posterității o moștenire neprețuită: cărți, idei și fapte prin care a strălucit nu doar ca domn, ci și ca savant de renume mondial.
El a fost cărturarul care a scris istoria neamului său cu respect și demnitate, domnul care a visat la o Moldovă liberă și puternică, și spiritul vizionar care a pus punți între Orient și Occident. Moartea sa a fost o rană pentru români, dar opera lui rămâne vie, purtând peste veacuri glasul unei națiuni care nu s-a resemnat niciodată. Dimitrie Cantemir a intrat atunci în rândul eroilor neamului, lăsându-ne ca testament dorința de unitate, lumină și libertate pentru poporul românesc.
Viața lui Cantemir a fost una dedicată atât sabiei, cât și condeiului. Domn al Moldovei, a încercat să-și smulgă țara de sub jugul otoman, iar prin scrierile sale a făcut cunoscută lumii frumusețea și bogăția acestui pământ. „Descrierea Moldovei”, lucrarea sa celebră, este mai mult decât o simplă carte, este un act de iubire față de țară, o mărturie a identității și demnității românești. Prin ea, Europa întreagă a aflat despre cultura, obiceiurile și istoria poporului nostru.
Departe de țară, dar niciodată despărțit de ea în gând și suflet, Dimitrie Cantemir s-a stins cu dorul Moldovei în piept. Și totuși, moartea sa nu a însemnat sfârșitul, ci începutul unei nemuriri prin cultură și spirit. Posteritatea îl cinstește ca pe un martir al culturii și al luptei pentru demnitate națională. El rămâne un exemplu de voievod luminat, care a știut să unească în aceeași ființă noblețea spadei cu noblețea spiritului. În amintirea lui, fiecare 21 august trebuie să fie pentru români un prilej de recunoștință și mândrie.
