28 august 1910 – Martirii de la Țelna, județul Alba

La 28 august 1910 la Ţelna, lângă Ighiu, județul Alba, când ieşeau oamenii de la biserică, jandarmii îi descing de brâiele tricolore. În continuare se năpustesc asupra feciorilor. Aceştia nu vor să dea brâiele, ci o iau la fugă. Jandarmii împuşcă de la 200 de paşi pe Ion Bârz care cade mort; aleargă apoi după Lazăr Tatu, care se refugiază într-o casă, îl ajung, îl străpung cu baioneta, îi zdrobesc capul cu patul puştii, apoi îl târăsc la curtea eparhială unde acesta moare în cele mai groaznice chinuri.

În istoria durerilor și jertfelor românești din Transilvania, ziua de 28 august 1910 rămâne scrisă cu sânge în satul Țelna de lângă Ighiu, în județul Alba. Atunci, credincioșii români ieșeau liniștiți de la biserică, purtând cu mândrie la brâu culorile tricolore, simbol al unității și al năzuinței de libertate. Pentru autoritățile maghiare, însă, aceste brâie erau considerate o crimă împotriva statului. Și astfel, jandarmii s-au năpustit asupra tinerilor, încercând să le smulgă semnele identității naționale.

Dar feciorii din Țelna nu au vrut să renunțe. Nu puteau să se lepede de tricolor, așa cum nu puteau să se lepede de sufletul lor românesc. Au fugit, căutând scăpare, însă gloanțele nu i-au iertat. Ion Bârz a căzut străpuns de moarte la două sute de pași, plătind cu viața pentru dragostea lui de neam. Lazăr Tatu, urmărit până într-o casă, a fost ucis cu o cruzime de neînchipuit: străpuns cu baioneta, lovit cu patul puștii și târât ca un dușman, deși nu era decât un fiu al satului care purta la brâu culorile țării sale.

Astfel s-a scris o nouă pagină din calvarul românilor ardeleni de la începutul veacului XX. Martirii de la Țelna au arătat lumii întregi că dragostea de neam nu poate fi stinsă prin sabie, gloanțe sau umilințe. Ei au murit pentru tricolor, pentru dreptul de a fi români pe pământul străbun.

Astăzi, la peste un veac de la acele vremuri, numele lor trebuie pomenit cu sfințenie. Ion Bârz și Lazăr Tatu nu sunt doar victime ale nedreptății, ci eroi ai dăinuirii noastre. Jertfa lor ne amintește că libertatea și unitatea s-au clădit pe sângele celor simpli, pe credința și curajul țăranilor români care nu s-au înfricat în fața asupritorilor.

Țelna este o rană, dar și o pildă. Și atâta timp cât vom purta tricolorul cu mândrie, sufletele celor căzuți acolo nu vor fi uitate. România de astăzi se sprijină pe astfel de jertfe, iar memoria martirilor de la 28 august 1910 trebuie să fie lumină călăuzitoare pentru generațiile viitoare.