Ziua de 16 septembrie 1940 rămâne înscrisă cu sânge în istoria satului Brețcu, județul Covasna, dar și în conștiința neamului românesc. Atunci, familia lui Niculae Boldea, împreună cu fiii săi, a fost supusă unui martiriu nemeritat, devenind simbol al suferinței românilor din Ardealul de Nord după Dictatul de la Viena. Motivul? Curajul unui tată care a îndrăznit să se plângă că fiul său fusese bătut de un localnic maghiar. În loc să se facă dreptate, întreaga familie a fost vânată, prigonită și, în cele din urmă, ucisă cu barbarie de armata horthystă.
După devastarea caselor a zeci de români în noaptea de 13-14 septembrie, sub complicitatea unor localnici, soldații unguri au mers mai departe cu planul lor de teroare. În 14 septembrie a fost arestat chiar și fiul cel mic al lui Boldea, un copil de doar 14 ani.
În 16 septembrie, sub pretextul expulzării în România, militarii au ridicat victimele și le-au îmbarcat într-un camion. Nu au ajuns însă la graniță. Pe vârful Măgheruș, tatăl și fiii săi, Demian Nicolae, Demian Ioan și Demian Drăgan Nicolae, au fost executați și îngropați pe ascuns, înfăptuindu-se una dintre multele crime săvârșite împotriva românilor ardeleni.
Iată cum este redat tragicul eveniment în sursele istorice:
“16 septembrie 1940, Crimele de la Brețcu. Niculae Boldea din Brețcu, județul Covasna și fiul său mai mare, omonim, au fost închiși la primăria localității pe motiv că tatăl s-a plâns că fiul a fost bătut de un localnic maghiar. Armata ungară a intrat în comună la 13 septembrie, iar căpitanul comandant al subunității respective a dispus ținerea în continuare în arest a românilor. În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940 au fost devastate casele a 20-30 de români. La acțiune au participat localnici și soldați unguri. La 14 septembrie a fost arestat și fiul cel mai mic al lui Boldea, în vârstă de 14 ani. La 16 septembrie 1940, mai mulți soldați unguri au mers la casa familiei Boldea sub pretextul de a lua haine și alimente necesare pentru expulzarea bărbaților în România. După ce au luat cele trebuincioase, s-au întors la primărie, unde au dispus ca victimele să fie urcate într-un camion ce a pornit mai apoi spre graniță. Militarii s-au oprit însă pe vârful Măgheruș unde Boldea și cei trei fii ai lui (Demian Nicolae, Demian Ioan și Demian Drăgan Nicolae) au fost împușcați și apoi îngropați / BREŢCU jud. Covasna 16 septembrie 1940: Motivat de faptul că Niculae Boldea s-a plâns că fiul său mai mare a fost bătut de un etnic maghiar, atât el cât şi fiul, victimă, au fost închişi la primăria localităţii. Armata intră în comună în 13 septembrie iar comandantul acesteia a dispus ţinerea în arest a românilor. În noaptea de 13-14 septembrie au fost devastate casele a 20-30 de români (evident identificarea acestora nu era posibilă fără concursul etnicilor maghiari). În 14 septembrie este arestat şi fiul de 14 ani a lui Niculae Boldea. În 16 septembrie militarii acced la casa Boldea pentru a lua haine pentru prisonieri ce afirmative, urmau să fie expulzaţi în România. Întorşi la primărie au urcat victimele într-un camion şi au pornit spre graniţă. În vârful dealului Măgheruş, au oprit au debarcat cei trei prisonieri, i-au împuşcat şi i-au îngropat.”
Această jertfă nu trebuie uitată. Ea este un strigăt al istoriei care ne cere să rămânem demni, uniți și neclintiți în fața încercărilor. Familia Boldea nu a murit doar pentru sine, ci pentru întreg neamul românesc, plătind cu sânge prețul demnității de a fi român.
Brețcu devine astfel un altar de martiriu, iar memoria lor ne obligă pe noi, urmașii, să nu ne plecăm niciodată capetele în fața nedreptății și să cinstim cu rugăciune și recunoștință pe cei care au căzut pentru Țară și Credință.
Cinste și pomenire veșnică martirilor români de la Brețcu!
