În toamna fierbinte a anului 1848, pe Câmpia Libertății de la Blaj, s-a scris din nou istorie pentru neamul românesc. La 13/25 septembrie, românii ardeleni și-au ridicat glasul într-o a trea Adunare populară, la numai câteva luni după cea din mai, reafirmând cu tărie că nu pot fi striviți, înjosiți și siliți să accepte o unire nedreaptă cu Ungaria.
“Cea de-a treia Adunare Națională de la Blaj a avut loc în perioada 2/14 – 13/25 septembrie 1848, când țăranii români, prezenți în număr de aproximativ 60.000, au declarat neacceptarea unirii Transilvaniei cu Ungaria și au reafirmat revendicările lor, formându-se oastea populară sub conducerea lui Avram Iancu.”
Adunarea din 25 septembrie nu a fost doar un act de protest, ci un act de demnitate națională. Românii nu se împotriveau libertății, ci voiau o libertate adevărată, pentru toți. Nu puteau primi o „uniune” care se făcea peste capul lor, care le răpea dreptul de a fi recunoscuți ca națiune și care îi împingea iarăși în rândul „toleratelor”.
Ei cereau ceea ce li se cuvenea prin jertfe, prin muncă și prin numărul lor covârșitor în Ardeal: o Dietă românească, alcătuită din deputați aleși proporțional cu populația, și un guvern provizoriu care să asigure conducerea dreaptă a Transilvaniei.
A treia Adunare de la Blaj a arătat maturitatea politică a românilor ardeleni și unitatea lor sufletească. Nici amenințările, nici promisiunile goale ale guvernului de la Pesta nu i-au putut clinti. Românii au înțeles că soarta lor nu se hotărăște în cancelariile străine, ci pe câmpul unde poporul își spune cuvântul.
Această adunare este o lecție de verticalitate: românii au refuzat compromisul care le-ar fi șters ființa națională. Ei au spus lumii întregi că Transilvania nu este un „pământ fără stăpân”, ci o țară vie, locuită de un popor conștient de drepturile sale, un popor ce nu acceptă să fie slugă la străini.
Astăzi, când privim înapoi la Blajul din septembrie 1848, trebuie să ne amintim că libertatea nu se câștigă niciodată prin îngenunchere, ci prin ridicarea demnă a frunții. Acolo, pe Câmpia Libertății, românii au spus răspicat că fără recunoaștere națională, fără drepturi egale, fără reprezentare adevărată, niciun viitor nu poate fi construit.
A treia Adunare de la Blaj rămâne o piatră de hotar în lupta pentru drepturile românilor din Transilvania, un exemplu de unitate, curaj și înțelepciune politică. Din acea zi, s-a auzit mai puternic ca niciodată glasul românilor:
„Noi suntem națiune, iar drepturile noastre nu pot fi înstrăinate!”
