3 Iunie 1942 – Premilitarii români din Colțirea și lecția demnității naționale
3 Iunie 1942, Comuna Colțirea. În zilele de 3 și 10 Iunie au fost înjugați la plug toți premilitarii români, au tăiat brazde din grădina grofului, au cărat brazdele, și iar au tăiat, pentru a nivela grădina. Și aici, comandantul lovea cu bâta pe cei ce cădeau de oboseală.
În istoria românilor din teritoriile aflate sub stăpânire străină există numeroase pagini de suferință, dar și de rezistență morală. Una dintre acestea s-a petrecut la 3 iunie 1942, în comuna Colțirea, unde tineri români, încadrați în categoria premilitarilor, au fost supuși unor munci umilitoare și epuizante.
În acele zile de început de vară, premilitarii români au fost obligați să muncească în grădina grofului local. Ei au fost puși să taie brazde de pământ, să le care dintr-un loc în altul și apoi să reia aceeași activitate, scopul fiind nivelarea terenului. Munca grea, desfășurată sub soarele verii și fără respect pentru demnitatea celor implicați, a devenit o adevărată încercare de rezistență fizică și sufletească.
Mărturiile vremii consemnează că cei care cădeau de oboseală erau loviți cu bâta de către comandantul care supraveghea lucrările. Astfel de fapte ilustrează climatul de asuprire și nedreptate în care au fost nevoiți să trăiască numeroși români în acea perioadă zbuciumată a istoriei.
Dar ceea ce trebuie să reținem astăzi nu este doar suferința. Mai importantă este puterea de a îndura, solidaritatea dintre cei care au trecut prin aceste încercări și credința lor că identitatea românească nu poate fi înfrântă prin umilințe sau constrângeri. Tinerii din Colțirea au reprezentat generația care, în ciuda greutăților, a păstrat vie limba, tradițiile și conștiința apartenenței la neamul românesc.
La peste opt decenii de la aceste evenimente, memoria lor merită cinstită cu respect și recunoștință. Istoria nu trebuie uitată, deoarece ea ne amintește cât de prețioase sunt libertatea, demnitatea umană și dreptul fiecărui popor de a-și păstra identitatea.
3 iunie 1942 rămâne astfel o zi de aducere aminte pentru românii din Colțirea și pentru toți cei care au suferit nedreptăți, dar au ales să nu renunțe la valorile care îi defineau. Prin sacrificiul și răbdarea lor, ei au lăsat generațiilor următoare o moștenire de curaj, statornicie și dragoste de neam.