De-l muncește dorul, de-l cuprinde veselia, de-l minunează vreo faptă măreață, el își cântă durerile și mulțumirile, își cântă eroii, își cântă istoria, și astfel suflet său este un izvor nesfârșit de frumoasă poezie.” – Cât de frumos a caracterizat Vasile Alecsandri literatura românească, și cât adevăr e în spusele sale.
Una dintre cele mai bogate și mai frumoase literaturi populare europene, „frumuseți poetice de originalitate și fără seamăn în literaturile străine” a luat naștere din sentimentele poporului nostru, din frământările sufletești ale acestuia, din dorința lui de frumos, din dorul de libertate, fiind o adevărată oglindă a vieții acestuia.
Această literatură continuă să se îmbogățească și, pentru a nu se pierde nimic din ea, căci acestă pierdere ar fi a culturii, a întregii spiritualități românești, trebuie să îndeplinim sfânta datorie de a o căuta, de a o culege, pentru a o feri de noianul timpului și al uitării.
Poezia populară numită de Eminescu „limba simțământului”, este destul de bine reprezentată și aici, prin părţile noastre, în curbura munților Carpați. Iată o variantă locală a Mioriței, culeasă de domnul învățător Hulpoi Aurel, de la un bătrân iubitor de folclor din zona Covasna:
Miorita covasneana… Romanul e nascut poet
Pogoară, pogoară pe plai
Urmăriți Glasul.info și pe Google NewsTot nouă ciobani
De sunt veri primari
Și cu unul zece.
El e streinor
Cu oițe multe
Câte pietre-n munte
Atâtea-s cornute,
Câte pietre-n cale
Atâtea-s mioare,
Câte pietricele
Atâtea-s mielușele.
Vai, nouă ciobani
De sunt veri primari
Ei s-au vorbit
Și s-au sfătuit
La apus de soare
Pe el să-l omoare.
Bănișori să-i ia,
Oițe să-i ia
Și să le-mpărțească,
Să le răspândească.
Dar o mielușică
Ea o ocheșică,
Ea mi-i auzea
Șchioapă se făcea,
În urmă rămânea
Și unde-mi zbiera
Locul tremura,
Brazii veștejea,
Iarba se pârlea.
Dar stăpânul ei
Cârlig răsucea
Și în loc stătea
Oița-ntreba:
– Oiță, oiță,
Mie drăguliță,
De când te-am văzut
Și te-am cunoscut
Așa n-ai făcut.
Dar nu v-am păscut
Tot prin livezi verzi?
Apă nu v-am dat
La izvoare reci?
Ori nu v-am culcat
Pe-ale vârfuri-nalte
Unde vântul bate?
Oița-mi grăia:
– Stăpâne, stăpâne,
Stăpâniorul nostru
Ba tu ne-ai culcat
Pe-ale vârfuri-nalte
Unde vântul bate
Și tu ne-ai păscut
Tot prin livezi verzi
Și apă ne-ai dat
La izvoare reci.
Vai, nouă ciobani
De sunt veri primari
Ei că s-au vorbit
Și s-au sfătuit
La apus de soare
Să mi te omoare
Bănișori să-ți ia,
Pe noi să ne ia
Să ne împărțească,
Să ne răspândească.
Stăpânul grăia:
– Oiță, oiță,
Mie drăguliță,
De m-or omorî
Voi mi-ți îngropa
În târla oilor,
În jocul mieilor,
În dosul stânii
Să-mi aud câinii.
Cârligelul meu
Voi că mi-l veți pune
Stâlp la căpătâi,
Iar cu mângâiere
Fluieraș de soc
Ce-mi zice cu foc
Voi că mi-l veți pune
Sub ușa târlei
Vântul când o adia
Fluierul mi-o mișca
Fluierul mi-o zice
Oile s-or stânge
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge.
Ah, străin de mine
Mult străin în lume
Nici un ajutor
De la Dumnezeu
Și stăpânul meu…
RO14BTRLRONCRT0356966001 (lei) | RO61BTRLEURCRT0356966001 (euro)
Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Istoria ilustrata a Transilvaniei
By: Ioan Bolovan, Ioan-Aurel Pop
Ardealul. Tinuturile de pe Olt. Tinuturile de pe Mures
By: Silvestru Moldovan
Dictionarul numirilor de localitati cu poporatiune romana din Ungaria
By: Silvestru Moldovan
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
