Plânset
Plânge țara și străbunii
C-au îndatorat românii
Și-au plecat în număr mare
Depășind multe hotare.
Au vândut pământul țării
Cum ar fi fost apa mării.
Pentru a fi și mai lichea
Au distrus industria
Și de toate ne-au privat
Resurse, apă, gaz le-au dat.
Fiecare moț se naște
Cu o datorie-n spate,
Iar de ales se aleg tot ei
Spuma voastră de mișei!
Investitori și dictatori
Ne aleg conducători?
Ne impun și cum să mergem
Și în cine să mai credem
Ne fac legi, ne cred nebuni,
Pe românii noștri buni
De copii n-au nicio milă
Ooo, spurcată creatură!
Pe bătrâni îi umilesc
Cu pensii de tip grotesc.
Scârbă vouă de bandiți,
Vom lupta neobosiți.
Plânge cerul și seninul
Pe român îl știe chinul,
În Grădina Maicii Sale,
Românii o iau la vale.
Bate clopot, sună solul,
Câștigat este ogorul.
Palma aspră și bătută
E un răspuns pentru cornută.
Nu ne vom lăsa striviți
De vicleni neaveniți.
Oh! Români scumpi și vioi,
Iubiți țara și pe voi!
(Ismail Sorin)