Promovarea din rasputeri si pe lunga durata a motivatiei “limba noastra” (cu succes similar se abordează australiana, austriaca, mexicana, columbiana, braziliana…), nu mai conteneste in Republica Moldova. Mare batjocura, dar uite ca demagogia are predilectie. Favorizati deschis de clasa politica ex-comunista, teoreticienii contemporani ai existentei limbii inexistente (- factor cvasi-necunoscut in filologia mondiala), au facut sa apara multime de maldaveni cistâe (a se citi – oameni dezorientati). Consecinta directa a inselăciunei sovietice precum ca sateanul dintre Carpati si Prut e altcineva decat moldo-ivanul dintre Prut si Nistru.
Un puternic curent initiat de forte ostile idealului national preseaza incontinuu dezonorarea poporului in moldoveni si romani. Desi incarcatura ticaloasa a momelei e clara pentru oricare homo sapiens, multi din localnici se lasa antrenati in aventura superficiala bazata pe starea de incertitudine a cunoasterii. Din care motive incercam elucidarea situatiei cu mijloace aflate la indemana orisicui, fara apel la surse enciclopedice sau nume academice. Intentia are ca stimulent simpletea instrumentelor invocate, ce contureaza notoriu nimicnicia falsului si-l anihileaza. Numai orbul nu vede si surdul nu aude, in rest, faca-se voia Celui de Sus. In aceasta ordine de idei, imperios necesar este sa amintim partizanilor ”moldovenismului” legenda descalecatului Moldovei, invatata acum si de copiii din grupele mari de la gradinite.
Povestea veche spune ca un Voievod roman pribeag din Maramuraş, Bogdan, trecuse munţii pe la Carlibaba, urmand cursul Bistriţei-Aurii mai intaiu, şi apoi al Moldovei, şi se facuse Voievod al Ţerii Moldoveneşti. …tot aşa de deplin şi neatarnat ca şi Domnul Ţerii-Romaneşti (c.1360)[1]. La cele spuse adaugam informatia dintr-un manual şcolar: documentele cancelariei maghiare a regelui Ludovic de Anjou stau marturie ca in 1359 Bogdan cu feciorii sai si drujina a trecut clandestin din Maramures in Moldova…[2]
Iar acum, pentru necredincioşi, rugam atenţie maxima. Mentionam de la bun inceput ca si de-o fi intamplarea cu descalecatul o legenda frumoasa, dar e intemeiata pe marturii istorice sigure. Estimam ambele citate la o prima deductie: stramosii nostri (ai moldovenilor) au coborat nu din copaci, ci din Maramures; urmasii lor ca provenienta suntem si limba lor o vorbim.
Rezulta, stimate cititorule, ca suntem mostenitorii de drept a unei limbi, mai degraba, maramureşeana (ca sa nu-i zicem romana!) decat moldoveana.
Urmăriți Glasul.info și pe Google NewsMai citeste odata alineatul premergator, cu judecati elementare, selectate special din surse ocazionale, pentru a creiona efortul tovaraşilor in josnica incercare de a prezenta albul ca negru. N-am facut descoperire, tractarea primitiva a evenimentelor de catre –ismul partinitor constituind din start o aberaţie neta, indreptaţita oarecum pentru ”eliberatori” prin proverbul interesul joaca fesul. Te rog, oponente, sa ma contrazici cu dovezi probatorii. Asta in afara faptului ca limba moldoveneasca e atestata cu brio in arhaicile cronici si surse literare, de care lucru avem cunostinta. Nu trebuie sa fii insa mare filosof pentru a inţelege ca limbile epocilor sunt şi ele supuse modificarii sau distrugerii, alfabetele la fel – proces intalnit adesea in istoria nu numai a statelor sau a popoarelor. Dar pentru noi, ba?
Prin abstractie de la unitatea lingvistica de netagatuit a urmasilor poporului dac, invocam si urmatoarele. Caracterul de legitate generala al factorului evolutiei in timp determina axioma despre aceea, ca limba numita in junetea sa cu regionalismul moldoveneasca – conform denumirii Principatului, se transforma la maturitate intr-o doamna de o rara frumusete, pre nume limba romaneasca, conforma, din nou, denumirii statului dupa unire – Romania. Una peste alta – ce culoare avea sa aiba isonul statalistilor din imperiul moldav in caz daca Patria mea succeda numele de DACIA? Devine evident, astfel, ca “novaţia literara” cu denumirea limbii dupa toponimice – tendinta frauduloasa a despotismului bolsevic, conduce in lumea absurdului. Modelul de mai jos consacra semnificatia haioasa:
a). In plina concordanţa cu invenţiile fabuliste ale ”-ismului” neo-mioritic, spaţiul dintre Nistru – Tisa – Dunare şi Marea Neagra ar cuprinde, eventual, limbile: basarabeana, moldoveneasca, bucovineana, maramureşeana, crişeana, banaţeana, transilvaneana, olteneasca, munteneasca, dobrogeana.
b). Pe aceeasi lungime de unda, la nivel local (RM) deosebim limbile: cahuleana, cimişliana, bubueceana, durleşteana, drochiana, floreştiana, orheiana, hanceştiana, limba sectorului Botanica, soroceana, tighineana, transnistreana, ungheniana etc etc. Denumirea autentica a limbii locuitorilor din oraşelul Ştefan Voda pare a fi – ştefanvodeana. Cu cei din sat Vanatori, Nisporeni, io discut, probabil, vanatoreşte. Pana la urma, sa determine fiecare limba celor din puzderia de sate cu denumiri neaoşe: Afumaţi, Aluat, Caiet, Chilisoaia, Carlani (Stejareni), Cot, Cunila (Cabaesti), Duşmani, Gasca, Flamanzeni, Flocoasa, Lingura, Limbeni, Marzoaia, Odaia, Palaria, Parliţa, Sarma, Ştiubeieni, Tarşiţei, Ţambula, Veveriţa, Zberoaia… Ori, cucoana Chiriţa ot Barzoeni, in ce limba inşira descantece? – in barzoiana.
Şi apoi, cum ramane cu limbile framantate in pulberea drumurilor de Domniile Kara-Bugdaniei prin executarea grijilor cotidiene dinspre Cetatea Alba, Ismail, Cernauţi, Hotin, tinutul Herta? Pe cale de incheiere a gandului, ne expimam speranţa ca Parlamentul oricum se va descurca in realitatea lingvistica a ”multietniciei” noastre.
O generalizare se cere expusa: fenomenul „moldovenismului” se datoreaza in exclusivitate uriaşei discrepanţe dintre realitate şi teoriile inventate la comanda. Ignorarea bruta a vestigiilor istorice conduce la declinul pseudo-ştiinţific al acestor teorii. Pe care fundament se consolideaza – eronat şi tot mai amplificat, instrainarea de Neam a mai multor generatii.
Intr-o mica paranteza subliniem ca generatorii acestor false teorii nu sunt, asa cum s-ar putea crede la prima vedere, niste oficialitati bruscate sau private de accesul la informatii. Din contra, prezentarea selectiva a informaţiei, demonstreaza dur caracterul conştient al activitaţi lor. Ceea ce inseamna ca teoriile elaborate prin jonglarea voita a faptelor nu etaleaza macar simple erori, ele urmarind scopul concret de renuntare la obarsie, intimidare a exactitatii…
Un stupid exemplu. Jos caciula pentru corespondenta dintre pseudo-denumirea “Academia de Stiinte a Moldovei” (http://www.asm.md/, accesat pe 12.05. 2011) si cruda realitate dictata de “eliberator”. Ori, bravii nostri statalisti ignora ei primii puternicul statulet de sub comuna Bacioi, adica admit un fel de incalcare – dar foarte usoara ! – a propriei Constitutii. Hai ca anume acolo (Titlul I PRINCIPII GENERALE Articolul 1) si-au conturat separatismul prin promulgaraea visului rusesc “Statul Republica Moldova” (http://lex.justice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731, accesat pe 12.05 2011).
Si atunci, vorba ceea, unde-i logica: Academia de Stiinte e o autoritate ce apartine separatistilor din slavita RM, Antarctidei sau Patagoniei? Ca Tara Moldovei (faramitura neatinsa), stie o lume, s-a unit cu Tara Romaneasca in a.1959, realizand Romania moderna.
Cu atat mai plauzibil e perceputa reavointa si veninul ”moldovenismului” (1940 – prezent) in proiectul denigrarii si subminarii sorgintei comune a neamului cu aceeasi limba, aceleasi trasaturi fizice, acelasi port, acelasi mod de viata, aceeasi Patrie. Minciuna fata de istoria neamului a depasit orice limite ale bunei-cuviinte, gravitand in jurul clasicului pacat al lepadarii de Dumnezeu. Am ajuns mai divizati ca oricand: individul cu Internet la indemana nu doreste sa cunoasca adevarul istoric, fie el cat de nenorocit şi usturator, iar dezicerea de identitate e redata sub voalul puritatii. Proslavirea desearta a statalitatii republicii in dauna integritatii Tarii nu concorda cu dezvoltarea sufleteasca a taranului onest si conduce la detasarea inevitabila de toate preceptele astea perimate. Ex-sovietico – de iure, de facto, un kamunisto prapadit, cu creierul spalat, cosmopolitul micro-basarabean fuge de-avalma de saracia provocata de conducerea tarii. Dorinta de a-si adapta traiul si viitorul copiilor la niste conditii ordinare a prevalat dreptul la libera exprimare, aducandu-l pe cararile ”turismului” clandestin, la negru in strainatate. Aceasta e durerea noastra, de la Stefan cel Mare incoace. Este tocmai ceasul de a striga la cer: Moldoveni din toate partile, uniti-va! Poate vine Dumnezeu si ne scapa de urgie.
Atitudinea aroganta si dispretuitoare a ”maldavenilor veritabili”, in mod deliberat, ne arunca in prapastia uitarii. Practic, avantajul ideologilor ”-ismului” patriotic consta in aceea ca obiectivul de reconstituire a statului sau intregire a natiei nu-i preocupa. Ei isi antreneaza mintile pe mini-rampa generos permisa, degajand din abundenta afirmaţii scandaloase şi denaturate, atacuri veninoase la adresa Romaniei, in fine, la insasi spiritul de neam al bastinasilor. Promulgata sub mantia imperiala, strategia rusificarii e depasita aprioric de platforma lor – şovina si renegata, ce denota o plauzibila vocatie quazi-nationala. Strans legat de cretinism, experienta ”moldovenismului” neaga totalmente cumsecadenia, plutind pe surogatele altor ”-isme” – “patriotismul” local, maldaivanist ipocrit si deznationalizator; ”statalismul” celei mai Suverane, celei mai Independente, celei mai Unitare, celei mai Indivizibile Ţeri etc. etc.
Problema majora incepe, de regula, de la straluciţii lideri. Lumea e extrem de nemultumita (toti injura – al naibii nesimtiti), dar de facut nu se face nimic; dupa votare nimeni nu iese cu intrebari. Fara sa vrei iti faci cruce: oricine n-ar veni la putere, nu vine decat sa fure cat poate inainte de prabusirea finala. Sa ne mai miram ca la capitolul consum avem sute de restorane, hypermarket-uri, Mall-uri, iar la cel al producerii stam destul de modest – cate intreprinderi, ateliere, fabrici, uzine, agro-ferme indestuleaza habitatul uman? Ca si in timpurile de trista amintire ale socialismului infloritor, prioritatea se acorda mentalitatii mancurtului: scuiparea in chipul din oglinda, abandonul partilor de teritoriu, instigarea la dezbinare nationala, angajarea in jocul netrebnic al ”fratilor mai mari” care au ”eliberat” din noi cat au putut… Vae victis!
Sa verificam o speta legata de lozungul ”Moldova – patria mea”, indemn propulsat in largul publicului cu tupeul mai mult decat profund şi izbitor al oficialitatilor. Prima optiune: realmente, Moldova e dispersata in fragmente. Paradoxul: unde, totuşi, e Moldova? Raspuns: adunate la un loc, faramiturile toate sunt Moldova!!! A doua optiune: s-a facut vre-o Declaratie de Unificare a Tarii? Situatie-limita: – nici pe departe. Fara indoiala, de sus discerne o blasfemie curata: afisa face aluzie la o tara inexistenta (tara fantoma – asemeni olandezului zburator), dar siretlicul are priza, deoarece exista prosti care sa creada. Chiar daca subtilitatile plancardei nu ofera spatiu pentru cugetare, unul din noi s-a deranjat – stiind ca Tara e dezmembrata – care Moldova o au stimabilii in vedere? Altminteri, ce-am reprosa noi locatarilor unei stradute din Cernauti, daca ei s-ar proclama evlavios ”Moldova cea mai moldoveneasca”? Bineinteles, gestul lor ar fi tot atat de legitim ca si al celor din Bucivina, Bugeac, ba si din Tara de Sus sau Tara de Jos…
Cu ochii fixati inspre muntii Ural, de la 1991 incoace la Chisinau se invarte inocent un jeu de l’indépendance plin de veselie. Pasii de incertitudine si obscuritate facuti cu multa demnitate de alesii momentului ne angajeaza, de altfel, pe toti sa planam intr-un cerc vicios in jurul axei lor, plina de ambitie personala sau de grup. Saltareta sarba ”tot pe loc si inapoi” releva cu severitate ca nenorocirile aduse neamului dacic de hoarde nomade, vecini hrapareti, imperii ”fratesti”si, ce-i mai dureros, de lichele si vanzatori de neam/pamant, nu s-au terminat. Desi plugarii locului mai poarta in memorie amprentele razboaielor de aparare si reintregire nationala, Arabiile astazi ne-au luat-o inainte; la noi celor multi le revine tacerea si… potecile Gastarbeiter –ului, adicatelea, cum se da in statistica oficiala, turisto-moldovano. Urmaşii dacilor pot sa consoleze realitaţile deplorabile doar cu gandul ca Istoria poporului din spaţiul Carpato-Danubian n-a fost scrisa inca.
Fisurarea mentalitatii indigenilor cunoaste diverse cai aberante: – fariseismul aruncat in van de titlul mitropoliei – a Chisinaului si a Intregii (-?) Moldove; – autoritatile republicii, de ce nu s-ar denumi simplu – a Moldovei (?); – tactica oficiala jegoasa privitor la denumirea limbii (care e limba noastra, nu a voastra! si-i de stat, nu de sezut!); – diminuarea teritoriului Tarii la o palma de tarana, prezentand- drept Maldova intreaga; – osanale euforice ridicate pentru – ismul… Cimisliei, uitand de alte Cimislii. Si asa mai departe, pana dincolo de hotarele absurdului, cu ocolirea tendentioasa a barnei din ochi care aminteslte ca campania de intemeiere a Moldovei intreprinsa de catre voievodul Bogdan I de Dolha s-a revarsat initial nu tocmai pe sesul Bacului.
Din alt punct de vedere, nu pot fi ei asa prosti, categoric: cunosc colegii la superlativ ce limba e semanata in luncile Prutului, ce istorie si ce dimensiuni are pretinsa lor Maldova, doar ca se afla la o buna distanta a mintii. Fluturat consistent de mass media, de partide si institutiile statului,”moldovenismul” lipsit de scrupule isi ajusteaza permanent aripile la realitatile curente din republicuta. Сata ”sudoare” se varsa la moara pan-slavismului intru a ”descoperi” instantaneu ca Basarabia nu-i a Moldovei – principala problema identitara a “amicilor” ne-prieteni. Dragi ”polit-ologi ai sumbrei cruciade”, scumpi ”prozeliti maldaveni”: moşia Basarabilor e sfaşiata de neastamparate noroade! Adunati-o!
Asemenea sabiei lui Damocle, grotescul “divide et impera” atarna ca un blestem deasupra plaiurilor mioritice; respectiv, puţini sunt cei care au curajul de a stigmatiza tradarea camuflata in destramare. Pornind de la premisa ca Unirea Natiunii nu formeaza quintesenta ”-ismului” chisinauean, putem declara leger ca promotorii lui isi asuma un esec vadit. Bunaoara, ce fel de pretins ”patriotism maldavnesc” cultiva la extremitate diverse miscari orgolioase, cand ele stranuta angro filo-ruseste? Repercusiunile izbesc tipator la suprafata: se omite saracia sadita adanc in prea-mandra terisoara, suplimentar, am fost alungati de la mormintele neamurilor pierite in batalii. Din vanzoleala spumoasa, cu totul trist se intipareste: daca nu Unirea Tarii, care mai poate fi lait-motivul agitatiei lor? O vorba subtire aflata pe varful limbii batranilor intelepti invata: “Paziţi-va de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi imbracaţi in haine de oi, dar pe dinlauntru sunt nişte lupi rapitori.”[7] Nu cumva aici se ascunde sorgintea disimilarii poporului, sortit sa fie calcat in picioare pana cand va disparea? Voi, de v-ati numit ”patriotii” Moldovei, de ce lasati Tara ciopartita? Cum procedati cu platitorii de impozite imprastiati?
”Ar fi insa timpul sa se lase la o parte din vocabulariul de polemici cuvintele acestea de «patriot» şi «nepatriot», care nu mai pot avea astazi decat un inţeles fariseic, nu pot constitui decat arme nesincere de lupta.” N-am spus-o noi, ci Marele N.Iorga[8]. Actualitatea profeticelor cuvinte nu poate fi contestata nici acum. Si parca intr-o coplesitoare confirmare se percepe constructia urmatorului silogism, destinat partasilor -ismului separatist:
1. Adevar curat e ca moldovenii sunt sechestrati teritorial si spiritual.
2. Natia moldoveneasca nicidecum nu inseamna populatia de pe parcela de 200 metri in jur de Chisinau.
Rationamentul: moldovenii trebuie uniti. Ambitii personale sau de grup decad in fata genericului specificat, locul caruia e pe steagul moldovenismului: Cetateni ai Republicii Moldova! Demontati mizeria instalata de Imperii si reuniti TARA MOLDOVEI! Nu uitati legamantul Marelui domnitor: Moldova nu apartine noua, ci… !
In virtutea principiului doctrinal ce marcheaza habitatul harazit de soarta, suferinta oricarui popor macinat nu poate dura la infinit. De-atatea ori a demonstrat societatea umana ca popoarele devin puternice prin unitate (sinonim al patriotismului sobru). La unirea natiunii indemna marele istoric N.Iorga, avertizand in context: ”Nu state mici!”[9] Bunul simt al celor 7 ani de-acasa enunta impetuos ca Unirea este datoria sfanta a fiecarui bastinas. Prin urmare, conceptul de identitate si limba moldoveneasca, atat de sensibil in ramasita basarabeana cu numele Republica Moldova, poate avea succes numai intr-un singur caz: lupta pentru Intregirea Neconditionata a Basarabiei. Vedem bine, insa, ca in tumultoasa atmosfera chisinaueana notiunile vizate nu doar ca sunt incompatibile, dar si se exclud iremediabil.
Sub flamura realizarii dezideratului Unirii, semanat pe un suport al Demnitatii Nationale, si-ar amplifica esential moldovenismul sansele la victorie, ar deveni popular si ar culege lauri. In ireala presupunere ca complicii lui initiaza activitati pentru denuntarea Tratatului cu Ucraina din 1997 (act rusinos in istoria recenta a romanilor, prin care politicienii lasi au renunţat de jure la nordul Bucovinei si sudul Basarabiei, la ţinuturile Herta, Hotin si Insula Serpilor), cum ar creste randul adeptilor sai? Naratiunea expusa vine insa din sfera viselor neindeplinite, iar intre timp, sfidand cu impertinenţa clasica expresie homo ornat locum, non hominem locus si in plin consens cu temutul diagnostic al amneziei, ”-ismul” provocator emana dusmanie fata de tot ce-i indigen. In fapt, se manipuleaza cu niste speculaţii aberante unde „maldavenii cu acte in regula” plutesc ca pestele in apa. Bine-a zis, cel ce a zis: de-a pururi minciuna e mai amegitoare decat adevarul.
Situat deasupra vremurilor, scuipa a lehamite Mos Ion Roata, alti oameni gospodari, la care aderam si noi impreuna cu sfatosul Creanga, dezaproband faradelegea si cerand retrocedarea Tinuturilor natale. Intuim ca acesta ar trebui sa fie scopul tuturor pamantenilor, dar si al stimatilor conlocuitori, daca ei stimeaza Patria ce si-au ales.
Urmatorul imbold al miscarii adecvat-moldave se axeaza pe intoarcerea la inceputuri, adica Unirea Basarabiei cu Moldova istorica, actiune ce repara nedreptatea facuta moldovenilor acum 200 de ani si care inseamna numaidecat intruparea cu Romania. Caci spune Domnul: Iata, ei sunt un singur popor si toti au aceeasi limba… [10]
Scris de : Mihai Dascălu / 2011-05-12
Note:
[1] Istoria romanilor. Nicolae Iorga. Chisinau. Universitas. 1992. Pag.66.
[2] Curs rezumativ de lectii la Istoria romanilor. Igor Ojog, Igor Sarov. Editura Cartdidact. Chisinau. 1997. Pag.81-82.
[3] Istoria Romanilor, vol.II, editia a II-a. Nicolae Iorga. Bucuresti. 1936. Pag. 360. Citat dupa http://ro.wikipedia.org/wiki/Dacia_roman%C4%83
[4] Interviu cu prof. dr. Alexandru Suceveanu, cercetator ştiinţific in cadrul Institutului de Arheologie „Vasile Parvan” al Academiei Romane din Bucureşti, preşedinte al Comitetului naţional de arheologie. Sursa: Revista Clipa – Magazinul actualitatii culturale romanesti.
[5] Teritoriul si frontierile in istoria romanilor. Sever Neagoe. Editura Ministerului de Interne. 1995. Pag.97.
[6] Articolul ”Romanii – cel mai frumos exemplu de continuitate al unui neam”. Dr Mircea Dogaru. Sursa: http://enciclopediagetodacilor.blogspot.com/
[7] (Matei 7.15).
[8] Articolul ”Tradatori şi patrioţi rai”. N.Iorga. „Samanatorul”, an. II (1903), nr. 19. Citat dupa http://foaienationala.ro/trdtori-patrioi-ri.html
[9] In lupta cu absurdul revizionism maghiar. Nicolae Iorga. Editura Globus. Bucuresti. 1991. Pag.211.
Sursa:
[1] eternamoldova.wordpress.com
RO14BTRLRONCRT0356966001 (lei) | RO61BTRLEURCRT0356966001 (euro)
Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Istoria ilustrata a Transilvaniei
By: Ioan Bolovan, Ioan-Aurel Pop
Ardealul. Tinuturile de pe Olt. Tinuturile de pe Mures
By: Silvestru Moldovan
Dictionarul numirilor de localitati cu poporatiune romana din Ungaria
By: Silvestru Moldovan
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
