Și-am fi avut-o și mai mare, și mai mândră, cuprinzând aproape toate vetrele europene ale românismului, dacă de-a lungul istoriei am fi gândit la nivel mare, nu doar la colbul din propria bătătură. Ce țară de pe lumea asta se mai poate lăuda cu două Moldove, două Bucovine, două Banaturi, două Crișane, două Maramureșuri, două Dobrogi, o Transnistrie, o Pocuție? Cine și-ar fi lăsat atâta carne din carnea lui, sânge din sângele lui, la mila unor călăi nemiloși, puși pe etnocid, asimilare forțată, la mâna unor satrapi genocidari culturali?…