Și-am fi avut-o și mai mare, și mai mândră, cuprinzând aproape toate vetrele europene ale românismului, dacă de-a lungul istoriei am fi gândit la nivel mare, nu doar la colbul din propria bătătură. Ce țară de pe lumea asta se mai poate lăuda cu două Moldove, două Bucovine, două Banaturi, două Crișane, două Maramureșuri, două Dobrogi, o Transnistrie, o Pocuție? Cine și-ar fi lăsat atâta carne din carnea lui, sânge din sângele lui, la mila unor călăi nemiloși, puși pe etnocid, asimilare forțată, la mâna unor satrapi genocidari culturali?
Istorie
“De la Nistru pân’ la Tisa și pân’ la Marea Neagră trăiește un neam care a sângerat necontenit pentru libertățile lui și va ști să și le apere cu suprema energie oricând.”, Ziarul Solidaritatea, Arad, 31 Decembrie 1922
În primăvara anului 1457, într-un loc numit “Direptate”, nu departe de Cetatea de scaun a Sucevei, s-au strâns boierii moldoveni împreună cu mitropolitul și o suită de călugări, pentru o ceremonie ad-hoc cum rar se mai văzuseră în istoria Moldovei. Este practic momentul istoric în care Ștefan cel Mare este […]