Masacrul de la Chilioara din cel de Al Doilea Război Mondial, atunci când la data de 18 octombrie 1944 mureau 20 de militari români din Regimentul 34 Infanterie în luptă cu trupele germane din jurul satului Archid, din județul Sălaj, a rămas cunoscut posterității sub numele de “cuptorul de foc de la Chilioara” sau “cuptorul de foc de la Archid”.

Eroii Regimentului 34 Infanterie ”Constanţa”, au sfârșit arşi de vii cu aruncătoarele de flăcări, din dorința de a elibera drumul spre Hodod şi Carei. Deși doar cu o zi înainte, pe 17 octombrie 1944 militarii români din Regimentul 34 Infanterie “Constanţa“ au reuşit să cucerească pozițiile strategice înalte din jurul satului Archid, hitleriștii s-au baricadat într-o fermă de unde opuneau încă o puternică rezistență pe aliniamentul Chilioara – Archid.

Surprinși de atacul din noaptea  de 17/18 octombrie 1944 al românilor, inclusiv atac pe timp de noapte la baionetă, germanii au ripostat disperat folosind aruncătoarele de flăcări. Ferma ce reprezenta o poziție cheie și deschidea drumul liber către Hodod şi Carei, a fost în cele din urmă cucerită de către români, însă cu prețul sacrificiului următorilor militari din Regimentul 34 Infanterie “Constanţa”:

serg.Vasile Sopranca, serg. Nicolae Berteşteanu, cap. Alexa Ardelean, sold. Tudor Mitroi, sold. Nicolae Trifu, sold. Vasile Brătescu, sold. Vasile Sârbu, sold. Gheorghe Drăgan, sold. Tudor V. Tudor, sold. Reazim Abdula, sold.Ioan Putina, sold. Tudor Pascu, sold. Demetru Stancu, sold. Teodor Brătescu, sold. Nicolae Trizu, sold. Vasile A. Brătescu, sold. Teodor Musican, sold. Damian Marian, sold. Gheorghe Zaharia, sold. Constantin Oprea.

Din cauza sărăciei și a distrugerilor provocate de război, cei 20 de soldați români morți în “cuptorul de foc de la Chilioara” au fost înmormântați într-o groapă comună, în curtea bisericii din localitate. Din cauza lipsurilor materiale, doar pentru patru dintre ei s-au putut înjgheba sicrie pentru a fi înmormântați. Toți ceilalți au fost așezați la grămadă într-o groapă comună. Au trebuit să treacă nu mai puțin de șapte decenii până când cineva a reușit să ridice în localitate un monument închinat în memoria jertfei lor.

La 27 octombrie 2013, în satul Chilioara a fost inaugurat un monument închinat atât în memoria localnicilor morți în cele două războaie mondiale, cât și în memoria celor 20 de soldați din Regimentul 34 Infanterie care au murit în lupta cu trupele germane din 18 octombrie 1944.

“Cuptorul de foc de la Archid” sau “cuptorul de foc de la Chilioara” este încă o pagină de istorie scrisă cu sânge românesc pentru apărarea acestui pământ îmbibat de-a lungul veacurilor de atâta sânge, de atâtea lacrimi, de atâta sudoare și suferință.

Articolul 18 Octombrie 1944: Martiri uitați ai neamului românesc, soldații Regimentului 34 Infanterie arşi de vii cu aruncătoarele de flăcări apare prima dată în Glasul.info.

Soldatii români căzuți la Stalingrad au fost reînhumați la Rossoșka

În cadrul unei ceremonii militare şi religioase, 345 de militari români, căzuţi în luptele de la Stalingrad, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au fost reînhumaţi în Cimitirul de Onoare Românesc de la Rossoşka, regiunea Volgograd.

Ceremonialul de reînhumare a fost onorat de o delegaţie a Ministerului Apărării naţionale, condusă de Codrin-Dumitru Munteanu, secretarul general al instituției.

Necropola de onoare românească, ce adăposteşte rămăşiţele pământeşti ale militarilor români căzuţi la datorie, în urmă cu 75 de ani, în cea mai crâncenă bătălie a secolului trecut – bătălia de la Stalingrad, a fost realizată în anul 2015 de Ministerul Apărării Naţionale și Ministerul Afacerilor Externe, în cadrul unui demers comun coordonat de Secretarul General al Ministerului Apărării Naționale și Ambasadorul României la Moscova.

Soldatii români căzuți la Stalingrad au fost reînhumați la Rossoșka

Configuraţia cimitirului a fost proiectată pe modelul crucii latine – simbol primordial al creştinismului, al biruinţei şi al mântuirii. Forma crucii latine se regăseşte atât în modul în care sunt configurate aleile, cât şi în tipul monumentului comemorativ comun cu înălţimea de patru metri, pe soclul căruia a fost amplasată o placă din granit negru cu inscripţia: „In memoriam militarilor români căzuţi în luptă la Stalingrad“.

Până în prezent, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a identificat mormintele a 4.361 militari români, morţi în luptele de la Stalingrad şi înhumaţi în 65 de cimitire de campanie.

Nu vom uita niciodată jertfa militarilor români, care au murit departe de țară și de toți cei dragi lor!

Sursa: Ministerul Apararii Nationale, Romania – www.mapn.ro

Articolul Soldatii români căzuți la Stalingrad au fost reînhumați la Rossoșka apare prima dată în Glasul.info.

Pe 2 august 1940 Stalin semna decretul abuziv de infiintare a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti. Fara nici un fel de consultare cu locuitorii regiunii sau macar cu autoritatile care administrau acea regiunie, Stalin semneaza un decret abuziv pe data de 2 august 1940, prin care se infiinteaza Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca (Република Советикэ Сочиалистэ Молдовеняскэ), pe o parte din pamantul romanesc ocupat cu forta de Armata Rosie.

Marea majoritate a teritoriului asa zisei Republici Sovietice Socialiste Moldovenesti (RSSM) a fost parte a Principatului Moldovei.  Initial, Basarabia fara judetele Hotin, Ismail si Cetatea Albă, plus o parte a RSSA Moldovenesti (aproximativ corespunzatoare teritoriului actual al Transnistriei) au fost incluse în RSS Moldoveneasca nou-infiintata la 2 august 1940, printr-un decret semnat de Stalin, fără nici un fel de consultare a locuitorilor regiunii. RSS Moldovenească a devenit o republică unională separată în cadrul URSS, cu drept teoretic de secesiune.

[info]Pecetea lui Stalin. Cazul Vasile Luca[/info]

Pe 2 august 1940 Stalin semna decretul abuziv de infiintare a Republicii  Sovietice Socialiste Moldovenesti

Dupa ultimatumul din 29 iunie 1940 din partea URSS, Armata Rosie a ocupat Basarabia si s-a trecut rapid la o grabnica reorganizare administrativa, iar la 11 noiembrie 1940 Basarabia a fost reorganizata deja teritorial in raioane, dupa model sovietic.

Intre luna iulie a anului 1940 si decembrie 1953, aproximativ 340.000 au fost deportate de catre sovietici din teritoriul romanesc anexat de catre URSS, multi dintre cei deportati facand parte din fosta administratie de stat romaneasca.

In total, dupa Rudolf Joseph Rummel, aproximativ 2.344.000 de persoane, in mare parte români, au fost deportate din teritoriile anexate de URSS in 1940 in dauna României, din care 703.000 au fost ucise. Aceasta reprezinta o medie de 620 de persoane pe zi sau 18.600 pe luna, ceea ce inseamna aproximativ un tren de zece vagoane sau un convoi de camioane pe zi.

Articolul Pe 2 august 1940 Stalin semna decretul abuziv de infiintare a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti apare prima dată în Glasul.info.

Ucraina, Polonia si cele trei state baltice (Lituania, Letonia si Estonia), condamna deportarile masive din timpul regimului stalinist carora le-au cazut victime cetatenii acestor tari in anii ’40 si cer Rusiei sa recunoasaca aceste crime, sa ofere compensatii celor afectati care inca mai sunt in viata sau familiilor acestora si sa renunte de asemenea la glorificarea atrocitatilor comise de catre regimul sovietic.

Tarile victime ale deportarilor staliniste cer despagubiri Rusiei

Intr-un comunicat comun, ministrii de justitie ai celor cinci tari amintesc de dramele umane inimaginabile prin care au trecut cei deportati si familiile acestora, condamnand crimele lase comise de catre un regim totalitar sovietic.

In calitate de mostenitoare a URSS, Federatia Rusa nu a luat nici o masura reparatorie fata de numeroasele victime ale regimului sovietic, nici macar de ordin moral, ba chiar mai mult, organizeaza cu dese ocazii festivitati grandioase de glorificare a trecutului sovietic si ale atrocitatilor comise de regimurile totalitare din timpul URSS.

Nu este pentru prima data cand Rusia, in calitate de succesoare a fostei Uniuni Sovietice, este blamata pentru crimele impotriva umanitatii savarsite in timpul regimului sovietic, multe dintre acestea fiind infaptuite chiar si dupa finalizarea celui de-al doilea razboi mondial, lagarele mortii din URSS, oribilele gulaguri, functionand pentru o perioada mult mai indelugata decat cele naziste si provocand un numar urias de victime.

Romania este si ea la randul ei, una din tarile cu numeroase victime ale deportarilor masive staliniste, modalitati barbare prin care autoritatile sovietice au dorit indepartarea oricarei posibile opozitii din tarile invadate, totul fiind initiat in urma semnarii infamului pact Molotov-Ribbentrop.

Articolul Tarile victime ale deportarilor staliniste cer despagubiri Rusiei apare prima dată în Glasul.info.

In urma cu peste 7 decenii, ultimul tren ticsit cu evrei pleca de la Cluj spre Auschwitz. Joi vor fi comemorate la Cluj victimele Holocaustului.

In lunile mai si iunie 1944, ghetoul de la Fabrica de Caramizi, unde au fost adunati evreii din zona Clujului, s-a golit repede. In mai putin de doua saptamani au plecat sase transporturi catre Auschwitz. Trenurile mortii au parasit Clujul in zilele de 25, 29 și 31 mai, respectiv 5, 7 si 9 iunie, scrie radiocluj.ro

9 iunie 1944 Cluj – Ultimul tren cu evrei pe care armata horthysta il trimitea in lagarele naziste ale mortii

Ghetoul din Cluj (in maghiara Kolozsvari getto) a fost unul din lagarele de plecare organizate in anul 1944 in cadrul holocaustului evreilor transilvaneni. Ghetoul din Cluj a fost lichidat prin șase transporturi efectuate in trenuri ale morții spre lagarul de exterminare de la Auschwitz, intre 25 mai și 5 iunie 1944.

Trimiterea in ghetouri a evreilor din Transilvania de Nord a inceput la 3 mai 1944 și a durat o saptamana. Au fost concentrați in zona fabricii de caramida Iris din nordul orașului. Fiind format in principal din baraci folosite pentru uscarea caramizilor, ghetoul nu avea aproape nici o facilitate pentru cei aproximativ 18.000 de evrei adapostiți acolo și originari din Cluj, Gherla, Borșa, Huedin, precum și satele din jur.

Pe peretele cladirii unde a functionat  in mai 1944  Ghetoul din Cluj( ghetoul Iris), locul de unde armata horthysta si autoritatile ungare de ocupatie au trimis in lagarele naziste ale mortii 18.000 de evrei, din care 4000 erau copii sub 13 ani, a fost instalata de catre Primaria Municipiului Cluj-Napoca in iunie 1998 o placa comemorativa.

Articolul 9 iunie 1944 Cluj – Ultimul tren cu evrei pe care armata horthysta il trimitea in lagarele naziste ale mortii apare prima dată în Glasul.info.

Daca verdictele date de Tribunalele Poporului din perioada in care dictatura bolsevica a terorizat Romania sunt acceptate acum ca acte reale de justitie, atunci inseamna ca traim intr-o Romanie mai bolnava decat cea de la mijlocul secolului trecut!

Gheorghe (George) Alexianu,guvernatorul Transnistriei – un capitol glorios din ISTORIA OMENIEI ROMÂNEŞTI. La terminarea razboiului, toti cei unsprezece guvernatori care au administrat teritoriul sovietic ocupat de Germania si aliatii ei au fost arestati pentru a fi anchetati si judecati pentru faptele lor, pentru felul cum au guvernat tinutul incredintat.

Cei unsprezece guvernatori erau care polonez, care neamt, care lituanian, ucrainean etc. Printre cei arestati, si un roman : profesorul universitar GEORGE ALEXIANU, vreme de aproape trei ani guvernator al Transnistriei. Se pare ca maresalul Antonescu nu l–a cunoscut personal pe GEORGE ALEXIANU inainte de a–l numi guvernator. A contat in alegerea pe care a facut–o faima de profesionist, de onestitate si loialitate fata de Tara, pe care o avea profesorul de drept international.

Gheorghe ALEXIANU – in memoriam * Maresalul Petain: „Cea mai mare glorie a Dumneavoastra, a romanilor, se poate considera modul civilizat si uman in care ati administrat Transnistria si realizarile obtinute.”

Cei unsprezece fosti guvernatori au fost judecati fiecare in orasul in care si–a avut resedinta. In cazul Transnistriei, Odessa. Din cei unsprezece acuzati, zece au fost gasiti vinovati si executati pe loc, in fata publicului care asistase la proces si ceruse condamnarea celui acuzat. Un singur guvernator a fost gasit nevinovat!

Si acesta a fost GEORGE ALEXIANU! Toti martorii care s–au prezentat, cei mai multi din proprie initiativa, au avut numai cuvinte de recunostinta pentru fostul guvernator din Transnistria! Iar ancheta intreprinsa de autoritatile sovietice nu a gasit nici un motiv de incriminare penala, ca criminal de razboi!

Atat juriul, cat si miile de rusi, ucrainieni si evrei din Odessa si imprejurimi au cerut un verdict de achitare, de dezincriminare a lui George Alexianu! Sentinta data de Tribunalul Poporului din Odessa s–a conformat acestei evidente si GEORGE ALEXIANU a fost inapoiat autoritatilor din Romania, aducandu–li–se acestora la cunostinta ca populatia Transnistriei nu are ce–i reprosa fostului guvernator. Caz unic in analele WW2.

Autoritatile comuniste din Romania, constiente insa ca dezincriminarea lui GEORGE ALEXIANU diminueaza sansele de incriminare a maresalului Antonescu, nu au tinut seama de verdictul dat la Odessa, de “autoritatea lucrului deja judecat”, astfel ca GEORGE ALEXIANU s–a trezit inculpat si condamnat la moarte alaturi de maresalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu si Picky Vasiliu pentru “crime impotriva pacii si a umanitatii”. Si executat la 1 iunie 1946 …

Sursa: ioncoja.ro

Articolul Gheorghe ALEXIANU – in memoriam * Maresalul Petain: „Cea mai mare glorie a Dumneavoastra, a romanilor, se poate considera modul civilizat si uman in care ati administrat Transnistria si realizarile obtinute.” apare prima dată în Glasul.info.

Nu mai este un secret pentru nimeni acum faptul că inițial naziștii și sovieticii erau aliați iar evreii care credeau ca scăpau refugiindu-se în Rusia erau prinși de sovietici și predați cu zâmbetul pe buze înapoi germanilor.

Un submarin notoriu care a  dispărut în timpul celui de-al doilea război mondial a fost descoperit în largul coastei României. O echipa mixtă, româno-olandeză a descoperit submarinul dar numai după o examinare atentă a devenit clar că este submarinul sovietic SC-213, un submarin de sub-clasă Shchuka recunoscut pentru torpilarea Struma, o navă cu refugiați ai holocaustului care avea aproape 800 de evrei ce fugeau din România pentru a ajunge  în Palestina în data de  24 februarie 1942. Toți pasagerii, cu excepția unuia s-au înecat.

Istoria interzisa – Un submarin sovietic a omorat 800 de evrei romani ce fugeau in Palestina

La 15 noiembrie 2008, submarinul a fost descoperit la 12 mile în largul coastei de la Constanta de scafandri (2 români și 1 olandez) de la centrul de scufundări Aquarius și identificarea SC-213 a fost anunțată la 23 august 2010 de către autoritățile române și reprezentanții Federației Rusă din România.

Struma a fost o navă de transport care naviga sub pavilion bulgar al Panama plătit de către organizațiile sioniste din România pentru a transporta evrei români în Palestina.

Vasul Struma a plecat din portul românesc Constanța, în 7 decembrie 1941, și transport 781 de refugiați evrei, în încercarea lor disperată de a ajunge cu orice preț în Palestina. Autoritățile turcești au reținut vasul Struma și pasagerii ei în Istanbul timp de 10 săptămâni, pentru că aproape nici unul dintre ei nu a obținut vize pentru a intra în Palestina, iar autoritățile britanice au insistat ca în cadrul politicii lor de imigrare evreiască în Palestina, ei nu vor permite nici pentru restul evreilor care vor mai veni să facă acest lucru.

Un motiv în plus pentru care britanicii refuzau să le acorde vize este acela pentru că ei considerau că vin dintr-o țară care la acel moment le era inamic (România). Motorul vasului Struma s-a defectat atunci când părăseau România și din nou, atunci când se apropiau de Turcia, și în ciuda tentativelor de reparații de la Istanbul el a rămas  inoperabil. Pasagerilor li s-a interzis să coboare de pe vas în port cât vasul a fost oprit în carantină, doar câțiva membri din echipaj având dreptul să coboare de pe vas sau cei care apucaseră prin diferite metode să obțină viza din partea britanicilor.

Singurele alimente pe care pasagerii au fost capabili să le obțină au fost cele aduse la bord de către un evreu turc pe nume Simon Brod, care lucra cu Semiluna Roșie și de alți evrei din Istanbul.

La data de 23 februarie 1942 un remorcher turc a remorcat vasul Struma înapoi în Marea Neagră și l-a aruncat în derivă ei aproximativ 10 de mile în largul coastei Turciei. În dimineața zilei de 24 februarie, submarinul Shch-213, comandat de DM Denezhko, a tras o singură torpilă care a scufundat rapid vasul Struma. Mulți pasageri au fost prinși sub punte și s-au înecat rapid.

Mulți alții au supraviețuit la bordul navei după scufundarea acesteia și s-au agățat de resturile navei, dar pentru ore bune nu a venit nici o salvare de nicăieri, așa ca toți au murit înecați sau de hipotermie în afara unuia. Singurul supravietuitor a fost un tânăr în vârstă de 19 ani, numit David Stoliar, născut în Basarabia dar care venea la acel moment din București, care a fost salvat a doua zi de către echipajul de pe o barcă cu vâsle turcească.

Din păcate, după salvarea lui Stoliar, el a fost închis în Turcia timp de șase săptămâni. Numai după un protest plin de zel al evreilor din Palestina autorităților turcești l-au eliberat. Autoritățile britanice i-au emis după aceea viză ăentru Palestina.

Stoliar mai târziu s-a alăturat armatei britanice și a servit Anglia în Egipt și Libia, apoi mai târziu în armata israeliană în războiul din 1948 pentru independența Israelului. Mai târziu, el s-a mutat în Statele Unite ale Americii.

Inițial se credea o mină rătăcită a scufundat Struma, dar în anii 1960, istoricul german Jürgen Rohwer stabilit că SC-213 a făcut acest lucru.

Autoritățile sovietice au lăudat echipajul Shch-213 pentru scufundarea vasului Struma:

Submarinul Shch-213 … a întâlnit în dimineața zilei de 24.2.1942 un vas inamic neprotejat Struma … Nava a fost torpilată cu succes de la o distanță de 1118 de metri [] și scufundată … ofițeri inferiori … Unitatea de Comandă și subofițerii … și marinarul care a lansat torpila … au demonstrat curaj. (Arhivele Militare Sovietice)

Decenii la rând propaganda sovietică bolșevică a încercat să dea vina pe România pentru această crimă barbara pe care o savârșise chiar URSS. Pană la urmă Marina Rusă n-a mai avut încotro și a trebuit să recunoască aceasta greșeala așa cum au denumit-o ei și de care au acuzat fără nici o rușine România.

Se pare că istoria noastră trebuie rescrisă pentru că ne-au scris-o alții și ne-au scris-o prost!

Surse:

1) http://southcarolina1670.wordpress.com/2010/09/27/notorious-world-war-ii-sub-discovered/
2) http://www.respiro.org/Issue4/FILM_StrumaStelianTanase.htm#prezentare
3) http://www.sephardicstudies.org/struma.html
4) https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/05/16/scufundarea-vasului-struma-o-crima-sovietica-ascunsa-timp-de-decenii/comment-page-1/
5) http://en.wikipedia.org/wiki/Soviet_submarine_Shch-213
6) http://www.town.ural.ru/ship/ship/h213.php3
7) http://www.deepstorm.ru/DeepStorm.files/17-45/sh%20X/Sh-213/Sh-213.htm

Articolul Istoria interzisa – Un submarin sovietic a omorat 800 de evrei romani ce fugeau in Palestina apare prima dată în Glasul.info.