La 21 februarie 1919, în plin proces de redesenare a hărții Europei după Primul Război Mondial, Ion I. C. Brătianu a făcut un gest de fermitate diplomatică ce avea să rămână emblematic pentru apărarea drepturilor românești asupra Banatului. Prim-ministrul României s-a adresat printr-o scrisoare ministrului de externe al Franței, Stéphane Pichon, președintelui Comisiei pentru revendicările românești, André Tardieu, precum și delegatului american Edward M. House, semnalând o situație gravă: trupele sârbe continuau să ocupe o parte din Banat, unde se dedau la acte de violență și intimidare împotriva populației ostile dominației Serbiei.

Această intervenție nu a fost o simplă notă diplomatică. Ea a fost expresia responsabilității unui stat care, după jertfele cumplite din anii 1916–1918, cerea respectarea principiilor proclamate de Aliați, în special dreptul popoarelor la autodeterminare.

Banatul, pământ românesc între interese și presiuni

Banatul istoric era un teritoriu multietnic, dar cu o prezență românească majoritară în numeroase districte. După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, românii bănățeni își exprimaseră, prin reprezentanții lor, voința de unire cu România, în consonanță cu actul de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia.

Cu toate acestea, în contextul militar și politic extrem de fluid al începutului anului 1919, trupe sârbe au ocupat părți importante din Banat. În scrisoarea sa, Brătianu atrăgea atenția că această ocupație era însoțită de presiuni, intimidări și abuzuri asupra populației românești, fapte incompatibile cu spiritul de justiție invocat la Conferința de Pace de la Paris.

Demersul lui Ion I. C. Brătianu a fost unul lucid și hotărât. România nu cerea privilegii, ci aplicarea consecventă a principiilor pentru care luptase alături de Antantă.

Prin apelul către Stéphane Pichon, André Tardieu și Edward M. House, Brătianu a pus Marile Puteri în fața propriei lor retorici despre libertate și dreptate. Mesajul era clar: nu poate exista pace durabilă dacă voința majorității românești din Banat este ignorată, iar populația este supusă constrângerilor militare.

În acel moment, România își afirma nu doar drepturile istorice și etnice, ci și demnitatea de stat aliat care plătise cu sânge pentru idealul unității naționale.

Un episod din lupta pentru România Mare

Scrisoarea din 21 februarie 1919 trebuie înțeleasă în contextul mai larg al eforturilor diplomatice românești de la Paris. În timp ce soldații români apărau frontierele în Est și Vest, delegația condusă de Brătianu purta o luptă la fel de importantă în cancelarii.

Banatul nu era doar o chestiune de frontieră, ci o problemă de identitate și securitate națională. Pentru români, acest ținut reprezenta continuitatea istorică, munca generațiilor și contribuția la civilizația central-europeană.

Prin intervenția sa, Ion I. C. Brătianu a arătat că România nu acceptă împlinirea parțială a idealului național. Evacuarea trupelor sârbe și stabilirea unei frontiere conforme cu realitățile etnice au devenit obiective clare, susținute prin argumente juridice, istorice și morale.

Astăzi, la mai bine de un secol distanță, episodul din 21 februarie 1919 rămâne o lecție despre fermitate, responsabilitate și patriotism lucid. România Mare nu a fost doar rodul entuziasmului popular, ci și al unei diplomații vigilente, capabile să apere fiecare palmă de pământ prin argument și drept internațional.

Scrisoarea lui Brătianu către reprezentanții Franței și Statelor Unite a fost o declarație de principiu: România nu cerea mai mult decât i se cuvenea, dar nici nu era dispusă să accepte mai puțin.

În acel februarie tensionat, glasul României s-a făcut auzit la Paris, și a vorbit în numele Banatului românesc, cu demnitate și hotărâre.

Articolul 21 februarie 1919 –  Ion I. C. Brătianu informa Franța și SUA  că trupele sârbe continuă să ocupe o parte din Banat, unde se dedau la acte de violenţe şi de intimidare împotriva populaţiilor ostile dominaţiei Serbiei apare prima dată în Glasul.info.

Ambasada României în Serbia ia atitudine împotriva unei declarații xenofobe, antiromânești, din partea regizorului sârb Dragoslav Bokan: “inamici naționali”

“Poziția Ambasadei față de unele afirmații publice la adresa comunității românești din Serbia

Referitor la declarațiile regizorului sârb Dragoslav Bokan (Pink TV, 29 noiembrie 2021) cu referire la minoritatea română din Republica Serbia, Ambasada României la Belgrad face următoarele precizări:

Ambasada României la Belgrad condamnă cu fermitate discursul urii la adresa minorității române din Republica Serbia, manipularea mediatică a apartenenței la această comunitate în scop politic și propagarea știrilor false la adresa românilor cetățeni sârbi prin catalogarea acestora drept ”inamici naționali”.

Romania, Serbia si diferendul privind impartirea Banatului – Bogdan Catana

Aceste declarații aduc atingere principiilor de bună conviețuire și contribuției minorității române la bogăția culturală și dezvoltarea socio-economică a statului sârb. Un astfel de gest la adresa unei comunități care a dovedit loialitate față de statul sârb și are o contribuție pozitivă la atmosfera de conviețuire interetnică din Republica Serbia ar putea umbri relația de prietenie între România și Republica Serbia, care a avut întotdeauna drept liant cele două comunități etnice care trăiesc pe teritoriul celuilalt stat.

România și Serbia sunt state vecine, intr-o Europa a secolului XXI, unde contribuția unui cetățean la progresul si integrarea socială nu mai trebuie judecate funcție de apartenență sa etnică.

Totodată, Ambasada României la Belgrad își exprimă regretul și față de faptul că un post de televiziune cu acoperire națională a preluat ca atare aceste declarații, fără a sancționa atacurile la adresa etnicității unei persoane.”, se arată în comunicatul de presă publicat pe pagina de facebook a Ambasadei României în Republica Serbia 

Surse: Foto / Video – TEMA RUMUNI: Kako su poruke sa Pinka doživeli rumuni u Srbiji?

• How did Romanians in Serbia experience the messages from Pink?

Articolul Ambasada României în Serbia ia atitudine împotriva unei declarații xenofobe, antiromânești, din partea unui regizor sârb apare prima dată în Glasul.info.

Introspecția unei românce din Serbia, stabilită în România, legată de problema maghiarizării României

Deși nu sunt născută în România și m-am mutat aici doar de 12 ani, iubesc țara asta. E o țară minunată, bogata, cu oameni frumoși, cu peisaje parcă desprinse din basmele vechi.

Anul acesta am avut ocazia să vizitez mai multe locuri din România, printre care și ultima vizită la Carei, un oraș mic, frumos, curat. Lucrul care m-a indignat cel mai mult este faptul că am văzut români care se considerau unguri, doar din motivul că s-au maghiarizat, s-au lăsat asimilați, deși gena lor este pur româneasca, a marii majorități.

Unii din ei nu suportau să vadă nici măcar tricolorul României, îi irita să vadă patrioți și iubitori de țară, de românism… Știind toate astea, am hotărât să îmi pun o cocardă mare cu tricolorul României, și îl purtam mândra in piept și cu capul sus prin Carei.

Nimeni și nimic nu are dreptul de a ne lua țara sau de a se considera stăpân pe meleagurile noastre. Chiar dacă am terminat școala de mulți ani, descopăr cu părere de rău că în anii de liceu, când, cred eu, este vârsta cea mai potrivită pentru a învăța despre istoria României, eu nu am învățat nimic despre istoria dureroasă a Transilvaniei, nu mi s-au spus detalii despre cum au apărut ungurii și ne-au acaparat Ardealul, nu mi s-a spus despre cât de mult sânge s-a vărsat pentru țara asta, nu mi s-a spus nimic din ce descopăr singură azi, pe propria piele, și da, mi se face pielea de găină când mă gândesc câți tineri ca mine mai sunt, care nu își cunosc istoria și străbunii.

Consider că ar fi normal ca în ziua de azi, cadrele didactice să facă excursii mici cu elevii, să le explice, să le demonstreze tot ce ține de noi ca neam românesc. Până la urmă, practica e mama învățăturii. Cu siguranță mulți dintre noi nu știu ca orașul Carei a fost ultima palmă de pământ eliberată de pe granita de nord-vest a României catre Armata Română, la data de 25 octombrie 1944 și faptul că Ziua Armatei a fost instituită în anul 1959 tocmai în această zi de 25 octombrie, tocmai pentru a celebra ziua când a fost eliberat ultimul oraș românesc de pe granița de nord-vest a României, simbolizând în același timp și faptul că atunci s-a anulat de facto Dictatul de la Viena.

La un moment dat mă simțeam ca într-o țară străină, și nu o spun în sensul bun, turistic, ci pentru faptul că oriunde te uitai, fie supermarket, fie instituție sau chiar și un mic butic, scria în limba română și în limba maghiară, deși, dacă trecem granița la unguri, nu vom vedea scris niciunde în limba română, așa cum am văzut la Carei.

Faptul că se vrea ca noi să ne pierdem identitatea și să nu ne cunoaștem nici măcar istoria este o problemă ce ar trebui să îi alarmeze pe mulți tineri. Este dreptul și obligația noastră de a ne apăra identitatea și de a ne proteja Țara!

Marija Vasilescu

Articolul Introspecția unei românce din Serbia, stabilită în România, legată de problema maghiarizării României apare prima dată în Glasul.info.

La Belgrad numeroşi cetăţeni aparent susţinători ai opoziţiei au luat cu asalt marți clădirea parlamentului, într-un protest împotriva blocajului planificat de Guvern în capitală, blocaj care urma să înceapă în acest weekend pentru oprirea răspândirea Covid-19. Protestatarii dau vina pe Guvern pentru creşterea alarmantă a numărului de îmbolnăviri şi nu doresc ca oamenii simpli să suporte măsuri restrictive pentru greşelile făcute de actualul guvern.

“Bătaie mare în centru Belgradului, demonstranţii au pătruns în adunarea sârbă cu torţe, iar poliţia a aruncat gaze lacrimogene asupra tinerilor adunaţi. Lumea nu vrea să fie vaccinata nici carantină şi nu renunţa.”

La Belgrad s-a strigat “Serbia s-a trezit“

Totul a început cu declaraţia președintele sârb Aleksandar Vucic care a anunţat marți seară, că vor fi introduse măsuri stricte, inclusiv blocarea Belgradului în acest weekend, din cauza numărului în creștere a infecțiilor cu Covid-19.

Acesta a precizat că marți a fost cea mai dificilă zi de la începutul pandemiei, mai exact 13 persoane ar fi murit în ultimele 24 de ore. Aproape 4.000 de persoane s-ar fii dovedit pozitive în urma testului, iar spitalele din Belgrad sunt aproape pline.

Vucic a spus că peste două milioane de oameni vor trebui să fie vaccinați înaintea toamnei pentru că populaţia să fie pregătită pentru posibilul val doi al pandemiei:

„Va trebui să evităm suprapunerea virusurilor covid-19 și gripei de sezon, ceea ce înseamnă că va trebui să vaccinăm peste două milioane de oameni împotriva gripei (de sezon nn).

“Vaccinul va trebui să fie primit de către: armată, poliție, ofițeri de informații, pensionari, copii cu vârsta cuprinsă între 3 și 12 ani și toți oamenii bolnavi cronici. Ne așteptăm la cel mai greu val de Covid-19 în jurul datei de 1 noiembrie. Înainte de aceasta, gripa va începe și trebuie să evităm acest lucru cu orice preț “, a precizat Vucic.

La scurt timp după declaraţia preşedintelui sârbii s-au adunat în fata parlamentului de la Belgrad iar în jurul orei 22.00 au reuşit să rupă cordoanele poliţiei, după care au năvălit în parlamentul sârb. Poliţia a reuşit să restabilească controlul asupra Parlamentului cu ajutorul gazelor lacrimogen.

Oamenii au continuat să protesteze în noapte, ciocniri izolate cu poliţia continuă să aibă loc (la ora publicării articolului), protestatari striga pe străzile Belgradului. Serbia s-a trezit!

Sursa: Războiul Informațional

Articolul La Belgrad zeci de mii de oameni au ieşit în stradă şi au luat cu asalt Parlamentul apare prima dată în Glasul.info.

Nu doar basarabenii vor obține mai ușor permise de muncă în România, ci toți etnicii români din țările vecine cu România în care se află comunități importante de români. Astfel, potrivit unui nou act normativ, cetățenii din Republica Moldova, Ucraina și Serbia vor putea obţine în regim simplificat permis de muncă în România.

“Moldovenii de peste Prut vor veni mai ușor la muncă în România”, scrie evz.ro

Avantajul imediat este pentru acei români din țările vecine cu România care nu au obținut încă cetățenia română. Potrivit unui proiect legislativ votat de Senatul României, s-a simplificat regimul obținerii permiselor de muncă pentru astfel de cetățeni.

Cetățenii Republicii Moldova care nu dețin cetățenia română vor putea solicita eliberarea unei Cărţi Verzi a Românului de Pretutindeni, un document cu care se vor putea angaja în România și chiar să obțină reședință pe teritoriul României. Pentru ca acest proiect legislativ să se concretizeze și să intre în vigoare, el trebuie de asemenea să fie votat și în Camera Deputaților.

Ungaria a implementat spre exemplu de mai mulți ani astfel de măsuri pentru comunitățile de maghiari din țările vecine Ungariei, în paralel cu o legislație foarte mult simplificată de obținere a cetățeniei ungare.

Articolul Românii din țările vecine României vor obţine mai ușor permise de muncă în România apare prima dată în Glasul.info.

Vineri, 20 decembrie 2019, a avut loc operaţionalizarea unui nou punct de trecere a frontierei la graniţa cu Serbia.

“În data de 20 decembrie a.c., în localitatea Moldova Nouă, județul Caraș-Severin, în prezenţa conducerii Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, reprezentanţilor Poliţiei de Frontieră Sârbe, precum şi a autorităţilor publice locale din România şi Serbia, a avut loc operaţionalizarea Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă  (România) – Golubac (Serbia), deschis la graniţa cu Republica Serbia.

Punctul de Trecere a Frontierei Moldova Nouă – Golubac funcţionează în subordinea Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, fiind deschis pentru traficul internațional de persoane și mărfuri, până la limita unei greutăți totale de 3,5 tone, în regim de bac şi pietonal, iar programul de funcționare este de la ora 06:00 la ora 20:00.

Lucrările de amenajare au avut în vedere ca acesta să întrunească toate condiţiile pentru a fi deschis în regim de trafic internaţional, conform catalogului Schengen. Astfel, punctul de trecere este prevăzut de artere de control pentru fiecare sens de intrare şi ieşire din ţară, cabine de control, spaţii interioare, echipamente tehnice, precum şi IT.

Personalul care desfăşoară activităţi de control la frontieră în punctul de trecere este asigurat de lucrători din cadrul Poliţiei de Frontieră Române. Noul punct de frontieră se alătură celorlalte puncte de trecere cu specific rutier, feroviar şi portuar deschise traficului internaţional la graniţa României cu Serbia, operaţionalizarea acestuia urmând să asigure creşterea fluenţei traficului de călători între România şi Serbia.

Deschiderea acestui punct de trecere se înscrie în sfera consolidării relaţiilor bilaterale dintre cele două state,  în cadrul procesului de implementare a unui program de cooperare transfrontalieră România-Serbia, fiind  în concordanţă cu prevederile legislaţiei comunitare in domeniu. “, se arată într-un comunicat al Poliției de Frontieră

Articolul S-a deschis un nou punct de trecere a frontierei cu Serbia între Moldova Nouă și Golubac (Golubăț) apare prima dată în Glasul.info.

“Marile exploatații agricole din România caută lucrători sezonieri din Voivodina și condițiile pe care le oferă (n.r. 8 euro pe oră) sunt foarte bune în raport cu indemnizația de subzistență plătită de angajatorii noștri”, scrie publicația sârbă agrosmart.net

Un grup format din douăzeci de fermieri din localitățile Turija (n.r. sat din Voivodina), Temerin (n.r. oraș din Voivodina) și alte locuri din Voivodina se vor duce astăzi la Timișoara (n.r. 17 iunie 2019), unde vor sta până în toamnă sau până când vor termina lucrările de toamnă pe câmpurile din România.

Zona de activitate agricolă în care vor activa tractoriștii veniți din Voivodina se află în vecinătatea Timișoarei, iar aceștia vor fi adăpostiți în oraș, într-o casă. Proprietarul companiei este austriac, un investitor tânăr care a cumpărat aproximativ 8 000 de hectare în România. El a solicitat aducerea muncitorilor din Voivodina, cunoscând eficiența și rezultatele acestora în acest domeniu.

Condițiile de salarizare din România le-au plăcut tractoriștilor din Voivodina: potrivit promisiunilor patronului austriac, aceștia primesc o remunerație zilnică de opt euro pe oră, convenită brut. Li se oferă cazare și li se plătește o asigurare de sănătate. De asemenea utilajele pe care vor lucra, tractoare, combine și altele utilaje agricole, sunt unele moderne, cum rar au mai putut vedea prin Serbia.

Vor începe cu recoltarea rapiței, apoi cu orzul, grâul, floarea soarelui și porumbul, și se vor întoarce acasă în Voivodina după lucrările de însămânțare de toamnă.

Articolul Tractoriști din Voivodina, Serbia, aduși să lucreze ogoarele din România apare prima dată în Glasul.info.

Frica de a fi român, dincolo de granițele oficiale ale României

În dese ocazii, România este prezentată propagandistic atât în țară, cât și în, sau de către mediile externe, ca un simbol și etalon al drepturilor acordate minorităților naționale. Și acesta nu este nicidecum un lucru rău, fiind o dovadă a nivelului de civilizație și de bună conviețuire pe care un stat cu adevărat modern și democrat îl poate menține.

Dar asta este mai curând doar o fațadă, căci sub masca asigurării unei conviețuiri interetnice armonioase, adeseori comunitatea românească este cea mai discriminată, abuzată instituțional și uneori chiar și umilită de către cei care se erijează în liderii unor formațiuni politice constituite pe criterii etnice.

Paradoxal, în timp ce România acordă minorităților naționale de pe teritoriul său drepturi și privilegii nemaiîntâlnite nicăieri în lume, în statele vecine României, comunitățile românești sunt supuse unor adevărate campanii de asimilare și de hărțuire continuă, prin care se încearcă ștergerea identității și culturii naționale.

Frica de a fi român, dincolo de granițele oficiale ale României

La sfârșitul anului 2014, primeam o solicitare din partea câtorva români din Valea Timocului: mai scrieți și despre noi în presa românească, pentru că în afara de românii din Voivodina, care oricum au presa lor și televiziune în limba română, despre noi nu se prea preocupă decât în foarte rare ocazii câte o publicație din România.

Am stabilit câteva contacte, am pus bazele unor intercolaborări, inclusiv cu persoane din Republica Moldova și Ucraina, dar mare ne-a fost mirarea să constatăm că unele erau numele românești cu care se prezentau aceste persoane, și cu totul altele, sârbizate, erau trecute pe documentele lor oficiale.

Prima dată când am luat contact cu sârbizarea numelor românești din Timoc a fost în mod total întâmplător, atunci când a trebuit să trimitem niște bani pentru organizarea unor anumite evenimente. Atunci am constatat și aflat ulterior, că încă de pe vremea fostei Iugoslavii, numele minorităților naționale erau slavizate prin adăugarea unor terminații specifice, sau în unele cazuri chiar prin modificarea totală a numelor încă de la naștere.

Fenomenul slavizării numelor început în anii comunismului din fosta Iugoslavie încă își mai pune amprenta asupra vieții culturale și sociale a comunității românești din zonă, în anii cei mai crunți ai campaniei administrative de slavizare fiind cu precădere făcute eforturi pentru îndepărtarea oricăror toponime și nume cu sonoritate latină.

În vreme ce în țările desprinse din fosta Iugoslavie au început adevărate campanii de de-slavizare a numelor și a toponimelor, în Serbia încă nu s-a demarat până la acest moment vreo acțiune similară, ba din contră, se continuă această direcție de slavizare a minorităților ne-sârbe.

Printre proiectele de mică anvergură ale comunității românești din câteva zone din Serbia se numără și inițierea și organizarea unor activități extrașcolare, în timpul cărora să fie aprofundată limba română. În vreme ce în România există o libertate extinsă pentru unitățile de învățământ în limba maternă a minorităților naționale, românii din Serbia au ajuns să depună eforturi individuale pentru protejarea drepturilor lingvistice și identitare.

În timp ce la noi în Țară unele minorități chiar au devenit de-a dreptul obraznice, încercând în dese ocazii să înlăture bazele statului național unitar român, încălcând astfel flagrant Constituția României, să ne amintim că în apropierea României există frați de-ai noștri cărora li se inoculează frica de a fi români.

Articolul Frica de a fi român, dincolo de granițele oficiale ale României apare prima dată în Glasul.info.

Scenariu tras la indigo pentru Serbia: daca vrea sa se integreze in UE, este obligata de europeni sa renunte la pretentiile asupra provinciei Kosovo

Ministrul german de externe a declarat de curand ca Serbia trebuie sa accepte independenta provinciei Kosovo si sa se impace cu decizia luata la nivel international cu privire la acest teritoriu, daca vrea sa poata adera la Uniunea Europeana.

Recunoasteti scenariul? In anul 1991, parlamentarii români de atunci au facut ceea ce astazi putini dintre actualii demnitari din tara noastra credem ca ar mai face: au avut niste initiative cu adevarat laudabile, concretizate prin doua declaratii despre care ar merita si ar trebui insa se vorbeasca mai mult in societatea româneasca:

„Declaratia din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră prin care pactul Ribbentrop-Molotov este declarat „nul ab initio” (nul din momentul semnării), ca şi urmările acestui act.

„Declaraţia din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina din 1 decembrie 1991 prin care îi este amintit Ucrainei că în componenţa sa se află şi teritorii româneşti „anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparţinut niciodatã Ucrainei şi sunt de drept ale României.” 

Scenariu tras la indigo pentru Serbia: daca vrea sa se integreze in UE, este obligata de europeni sa renunte la pretentiile asupra provinciei Kosovo

Cu toate ca generatiile trecute de parlamentari români pornisera cu niste initiative laudabile si absolut normale, daca este sa privim cu atentie in istorie asupra legalitatii si moralitatii legate de Pactul Ribbentrop-Molotov, România a fost fortata printr-un scenariu tras la indigo cu cel care i se pregateste Serbiei, sa renunte la drepturile sale istorice intemeiate si absolut justificate asupra fostelor sale teritorii istorice pentru a fi primita in UE si in NATO.

Mai mult chiar, Sigmar Gabriel inainteaza ideea ca Germania va face in viitorul apropiat presiune asupra unor state precum Grecia, Slovacia, Cipru, Spania dar si România, pentru a recunoaste in mod oficial provincia Kosovo.

Glasul.info

———————–

Note:

^1 Declarații uitate ale Parlamentului României referitoare la Basarabia

Articolul Scenariu tras la indigo pentru Serbia: daca vrea sa se integreze in UE, este obligata de europeni sa renunte la pretentiile asupra provinciei Kosovo apare prima dată în Glasul.info.

Legatura incredibila a lui Victor Ponta cu Serbia!

Evenimentul zilei a aflat că Ponta este cetăţean sârb cu drepturi depline, nu onorific. Fostul premier refuză să facă o precizare clară într-un sens sau altul, scrie evz.ro.

Pe data 11 ianuarie 2018, ziarul Blic din tara vecina dezvaluia in exclusivitate ca fostului prim ministru al Romaniei Victor Ponta i se acordase cetatenia sarba. Se cunoastea intr-adevar relatia buna dintre Victor Ponta si Aleksandar Vucic, insa nimeni n-ar fi banuit ca s-ar fi putut merge pana intr-acolo incat autoritatile din Serbia sa-i acorde cetatenie unui inalt oficial din Romania.

Putem doar banui ce a stat in spatele dorintei lui Victor Ponta de a dobandi cetatenia statului sarb. Asa cum Serbia pentru Sebastian Ghita a devenit un refugiu sigur fata de mana lunga a institutiilor de forta din Romania, probabil ca la fel era considerata si de catre fostul premier.

Legatura incredibila a lui Victor Ponta cu Serbia!

Spre deosebire de alte tari, legislatia Serbiei permite dubla cetatenie. Chiar daca a fost contactat de catre jurnalistii de la evz.ro pentru a clarifica daca cetatenia sarba pe care a primit-o este una deplina sau doar una onorifica, fostul premier a refuzat sa faca precizari cu privire la acest subiect si le-a transmis sa scrie ce vor ei: „Scrieţi ce vreţi”, le-a spus Victor Ponta.

Articolul Legatura incredibila a lui Victor Ponta cu Serbia! apare prima dată în Glasul.info.