Prăbușirea unui regim și haosul adus de bolșevism în Ungaria

Ziua de 21 martie 1919 rămâne un moment de cotitură dramatic în istoria Europei Centrale, când statul maghiar, slăbit de înfrângerea din Primul Război Mondial, a fost aruncat într-o criză profundă de conducere și identitate. În centrul acestui colaps s-a aflat figura controversată a lui Mihály Károlyi, un lider care, în loc să ofere stabilitate și direcție, a demonstrat o lipsă evidentă de fermitate în fața provocărilor istorice.

După prezentarea Notei Vix de către Antantă la 20 martie 1919, o cerere drastică de retragere militară ce prefigura noi granițe nefavorabile, guvernul maghiar a intrat într-o stare de paralizie. Prim-ministrul Dénes Berinkey și Károlyi s-au dovedit incapabili să ia o decizie clară: nici nu au acceptat, dar nici nu au avut curajul să respingă ultimatumul. Această indecizie a fost fatală.

Demisia lui Berinkey a declanșat o reacție în lanț. Károlyi, în loc să apere statul, a ales să predea puterea, mizând naiv pe social-democrați. În realitate, aceștia conspirau deja cu comuniștii conduși de Béla Kun. Astfel, în doar câteva ore, Ungaria a fost transformată într-un experiment radical: Republica Sovietică Ungară.

Această tranziție nu a fost rezultatul unei voințe populare clare, ci mai degrabă consecința directă a slăbiciunii politice și a lipsei de caracter a lui Károlyi. În loc să reziste presiunilor externe și să negocieze cu demnitate, el a abandonat conducerea țării, lăsând-o pradă unui regim extremist care a instaurat teroarea și haosul.

Ironia istoriei face ca același Károlyi să devină rapid victimă a propriilor decizii: arestat de regimul comunist chiar în prima zi, el fuge ulterior în exil, părăsind definitiv Ungaria. Această fugă simbolizează nu doar un eșec personal, ci și o abandonare a responsabilității față de propriul popor.

În contrast, România a demonstrat claritate strategică și voință politică. La 10 aprilie 1919, armata română a intervenit pentru a preveni extinderea bolșevismului și pentru a apăra integritatea Transilvaniei. Această acțiune a contribuit decisiv la stabilizarea regiunii și la înfrângerea regimului lui Béla Kun.

Ulterior, forțe conservatoare și naționale, printre care Miklós Horthy și István Bethlen, au încercat să reconstruiască statul maghiar din ruinele lăsate de experimentul comunist și de conducerea defectuoasă a lui Károlyi.

Privind retrospectiv, evenimentele din martie 1919 reprezintă un exemplu clar al modului în care lipsa de fermitate și viziune a unui lider poate duce la prăbușirea unui stat. Károlyi nu doar că nu a apărat interesele Ungariei, dar a facilitat, prin indecizie și naivitate, instaurarea unui regim care a adus suferință propriului popor.

Pentru România, acest moment istoric subliniază importanța unei conduceri puternice și a unei politici externe ferme. Lecția este clară: în fața marilor provocări, națiunile supraviețuiesc nu prin compromisuri slabe, ci prin curaj, unitate și luciditate strategică.

Articolul 21 Martie 1919 – Prim-ministrul maghiar Mihály Károlyi precizează într-o alocuțiune adresată poporului că nu poate accepta pierderile teritoriale cerute de puterile Antantei, și predă puterea unui guvern de stânga radical, condus de comunistul Béla Kun apare prima dată în Glasul.info.

De ce se încăpățânează Jandarmeria să protejeze sensibilitățile de tip anti-Trianon ale ministrului de externe al Ungariei?

Gruparea de Jandarmi Mobilă ,,Burebista” Brașov a contestat pe 21 ianuarie hotărârea Tribunalului Brașov prin care mi s-a anulat amenda de 5000 lei pentru încercarea de a afișa bannerul ,,Ceva este etern: Transilvania, pământ românesc!” în fața oficialului statului ungar, Peter Szijjarto, cu prilejul Zilei Maghiarilor marcată anul trecut pe 15 martie la Sfântu-Gheorghe. Interesante sunt argumentele pline de exces de zel ale jandarmeriei, care contrazic argumentele instantei de judecată.

Instanța reține că respectivul mesaj nu este unul jignitor sau instigator la ură. Gruparea de Jandarmi Mobilă ,,Burebista” Brașov recunoaște acest lucru, dar îl încadrează la ,,alte manifestări” cu ,,intenția vădită de instigare a participanților de etnie maghiară, la zădărnicia adunării cultural-artistice Ziua maghiarilor de pretutindeni”.

Mai mult, respectiva instituție are ca argument “istoricul meu contravențional” afirmând că ,,petentul a mai fost surprins cu același mesaj”!

Vă dați seama cât de agravant este acest fapt! Dar, dincolo de prestațiile “cultural-artistice” ale lui Viktor Orban si ministrului de externe al Ungariei pe care le tulbur, atrag atenția jandarmeriei brașovene (cu siguranță a uitat) că denumirea ei NU este de ,,Attila”, ci de ,,Burebista”, iar pe vremea regelui dac de la care se revendică, nu exista nimeni pe aici care să fie “tulburat”, “instigat” sau “zădărnicit” de ,, Ceva este etern: Transilvania, pământ românesc!”

Mihai Tîrnoveanu

Articolul De ce se încăpățânează Jandarmeria să protejeze sensibilitățile de tip anti-Trianon ale ministrului de externe al Ungariei? apare prima dată în Glasul.info.

Dosarul meciului în care Kosovo cerșește un 3-0 invocând o slăbciune pe care curentul WOKE l-a insuflat-o kosovarilor în fund de ani buni la nivel european este pe rol azi, 20 noiembrie. Din Comisia de disciplină a UEFA fac parte mai mulți judecători, dintre care cei mai importanți sunt din… Austria și Ungaria. DA! Ați auzit bine! Austria și Ungaria!

Pentru cazul meciului România – Kosovo, în care jucătorii echipei oaspete au pus în scenă o piesă de teatru, de altfel destul de prost jucată, în comisia de discplină se află șapte judecători.

Primii doi de pe listă sunt din două țări nu prea prietenoase nici ele cu România. În capul listei se află austriacul Thomas Partl, fost emisar UEFA în Europa de Est, membru în comisia de disciplină a UEFA din anul 1992, deci un personaj cu greutate.

Alt personaj este ungurul Sandor Berzi, la fel și el, membru în comisia de disciplină a UEFA din anul 1992, și în același timp și vicepreșdintele federației maghiare de fotbal.

Iar apoi mai sunt și elvețianul Jaques Antenen, portughezul Joao Leal și britanicul Thura Win.

Cu alte cuvinte, Austria și Ungaria decid azi dacă România va pierde sau va câștiga la masa verde cu 3-0 meciul cu Kosovo! Asta da ironie a sorții!

Articolul Austria și Ungaria decid azi dacă România va pierde sau va câștiga la masa verde cu 3-0 meciul cu Kosovo! apare prima dată în Glasul.info.

Articolul nostru intitulat “Prezențe dacice în Panonia, în Ungaria! Inscripții cu numele lui Decebal descoperite de unguri” a stârnit mare vâlvă, atrăgând foarte multe comentarii și distribuiri în spațiul public. În timp ce unii ne-au înjurat de mama focului, în special cei înfierbântați de aburii iredentismului și a șovinismului maghiar, alții ne-au solicitat mai multe detaliiși surse cu privire la informația publicată de Glasul.info.

Din respect pentru ei și pentru cei care vor să aprofundeze acest subiect, ne-am hotărât să publicăm sursele informațiilor noastre. Prezentăm toate sursele, în speranța că toți cei care sunt interesați să poată avea acces liber la aceste informații și să le cerceteze, să le disemineze.

Numele lui Decebal prezent pe o tăbliță “de blestem” de la Aquincum (Budapesta)

Prima referință cu privire la prezența descoperirii numelui lui Decebal pe o tăbliță de la Aquincum un oraș antic ale cărui ruine se regăsesc acum pe teritoriul orașului Budapesta, capitala Ungariei, provine de la o sursă maghiară, respectiv o teză de doctorat a lui Barta Andrea, pe care o puteți accesa online pe acest link: https://doktori.btk.elte.hu/lingv/bartaandrea/diss.pdf

La această lucrare, la acest document al lui Barta Andrea face referire și românul Dan Negrescu, profesor de latina la Universitatea de Vest Timisoara, în lucrarea sa intitulată “Însemnare subiectivă despre nomen Decibali” pe care o puteți accesa și citi online aici https://www.laurlucus.ro/sites/default/files/acl/acta_centri_lucusiensis_3a_2015.pdf

Numele lui Decebal prezent pe o tăbliță “de blestem” de la Sabaria / Savaria (Szombathely, Ungaria)

Sursa este pomenită pentru prima dată în spațiul românesc de către Alexandru I. Odobescu, scriitor, arheolog și om politic român. Când vorbește despre descoperirea numelui lui Decebal pe o tăbliță care îi enumera pe cei care au făcut anumite daruri templului lui Isis de la Sabaria / Savaria (Szombathely, Ungaria), Alexandru I. Odobescu face trimitere la “Archaeologiai Értesítő a Magyar Tudom. Arced. Archaeol. Bizottsaganak Kozlonye 1869 , November : Szombatbelyi zlemenyek de LIPP VILMOS. pag. 127”.

O altă sursă este același Dan Negrescu, profesor de latina la Universitatea de Vest Timisoara, cu lucrarea sa intitulată “Însemnare subiectivă despre nomen Decibali” pe care o puteți accesa și citi online aici https://www.laurlucus.ro/sites/default/files/acl/acta_centri_lucusiensis_3a_2015.pdf

Articolul La cererea cititorilor: bibliografie despre prezența numelui Decebal pe teritoriul Ungariei apare prima dată în Glasul.info.

Maghiarizarea forțată a românilor din Transilvania a reprezentat o presiune constantă si agresivă asupra existenței si identității neamului românesc în aceasta provincie, fiind o politică de asimilare etnică prin diverse masuri active discriminatorii, menite sa asigure majoritatea etniei maghiare, in defavoarea celorlalte nationalitati nemaghiare.

Fenomenul maghiarizării a apărut din nevoia de a mări numărul celor care se identifica cu o etnicitate maghiară, dat fiind faptul că dupa 1526 Ungaria era dominată de străini de diferite naționalități: turci, austrieci (habsburgi), germani, slavi, români/vlahi, etc.

22 Mai 1879- Legea pentru introducerea limbii maghiare in şcolile primare, sau legea școlară „Trefort”

“Se căută deci a se pune şcoalele confesionale ne-maghiare de-adreptul în serviciul maghiarisării, fără c a «să se atingă dreptul autonomiei bisericeşti» şi fără ca Statul sa ia asupra sa sarcina întreţinerii acestor şcoli. Între protestările extra-parlamentare ale naţionalităţilor ne-maghiare, parlamentul unguresc a votat la 1879 legea pentru introducerea obligatoare a învățământuluo limbii maghiare în toate şcolile primare (vezi Anexa 34), Această lege nu priveşte, se înţelege, decât numai şcalile primare ne-maghiare, întemeiate şi întreţinute de comunităţile bisericeşti iarăşi ne-maghiare.

(…) Legea azilelor, împreună cu legea de la 1879 pentru introducerea limbii maghiare în şcolile primaire ne-maghiare, au scopul de a le preface deocamdată pe acestea în institute de învăţământ cu două limbi. Numai această ţintă, se înţelege, nu poate să mulţumească încă pe şovinişti. Ea nici nu e bine atinsă şi ei cer în cor desfiinţarea şcoalelor confesionale, adică maghiarizarea completă a instrucţiunii.”, scria Eugen Brote, vicepreședintele comitetului Partidului Național Român din Transilvania și Ungaria în memoriul politic intitulat “Chestiunea română în Transilvania și Ungaria”

Eugen Brote

Aproximativ 1,5 milioane de români din Crișana de Vest (Partium) și din Transilvania au căzut victime ale maghiarizarii forțate în mai puțin de 150 de ani. Măsurile agresive prin care se efectua maghiarizarea forțată erau diverse, însa cele mai eficiente mijloace au fost legile școlare emise de parlamentul Ungariei:

1) 1882, legea școlară „Trefort”, care accentueaza maghiarizarea învățământului secundar (1879, 1883) 

2) 1907, legea școlară  „Appony” prin care se prevedea (articolul 12) că guvernul maghiar are dreptul de a închide orice școală românească „dacă aceasta era reclamată de interese superioare de stat” și daca învățătorii nu erau dispuși să întărească în elevi spiritul de atașament pentru patria ungurească.

E limpede că toți șovinii unguri, sub pretextul invocat de legea lui Appony, vedeau încălcate anumite "interese superioare de stat" oriunde exista vreo școală românească. Și în doar câteva decenii a început o campanie de maghiarizare în masă, sistematică, de ordinul sutelor de mii de nemaghiari maghiarizați, cu sprijinul direct și agresiv al statului ungar.

Contele Trefort a initiat actiunea sistematica de maghiarizare fortata a nationalitatilor „nemaghiare” din Ungaria si Transilvania, printre masurile sale fiind si monitorizarea folosirii si raspandirii cartilor sau manualelelor romanesti interzise, catalogate ca fiind antipatriotice. Exista dovezi ale unei corespondente prin care Trefort il soma pe episcopul unit de Lugoj, Vasile Mihalyi, ca fusese informat pe cale confidentiala de folosirea unor manuale antipatriotice in scolile confesionale unite din comitatul Caras.

Inca de dinainte de a fi votata prima lege scolara a lui Trefort, autoritatile maghiare catalogasera sute de carti care trebuiau interzise romanilor din Ungaria si din Transilvania. Pe aceasta lista figurau atat traduceri ale unor lucrari din literatura universala cat mai ales foarte multe carti in limba romana. Autoritatile maghiare urmareau sa limiteze cat mai mult contactul romanilor din Crisana de Vest si Transilvania cu romanii din celelalte provincii care nu se aflau sub controlul si influenta Austro-Ungariei.

Articolul 22 Mai 1879 –  Legea pentru introducerea obligatorie a limbii maghiare în şcolile primare apare prima dată în Glasul.info.

După înfrângerea rușinoasă de la Mohacs a armatei ungare, teritoriul Ungariei a fost disputat vreme de aproape trei secole de Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic (n.r. austriac), dar și de Principatul Transilvaniei. Artizanul acestei reușite istorice este un transilvănean născut în județul Hunedoara, Gabriel Bethlen. Mama sa provenea din secuime și se numea Drusiana Lazăr, pe când tatăl său era venetic în Ardeal, venit de peste Tisa. Bun cunoscător al limbii române, a antrenat în războaiele duse pentru Principatul Transilvaniei atât armatele muntene și moldovenești în mai multe rânduri, recompensându-și pecuniar destul de generos aliații.

Ambițiile lui Gabriel Bethlen erau atât de mari încât titlul de principe al Transilvaniei i se părea prea puțin pentru el. A încercat pe tot parcursul vieții sale să fie rege: a încercat să fie regele Ungariei și a și reușit într-o oarecare măsură, efemeră, apoi a încercat să ocupe prin fine abilități diplomatice ba tronul Boemiei (n.r. Cehia), ba tronul Poloniei, ba chiar a dorit să stăpânească și Moldova și Muntenia, lovindu-se în egală măsură de opoziția domnitorilor români cât și a Imperiului Otoman.

Dar momentul de glorie a lui Gabriel Bethlen este cel de pe 6 ianuarie 1622, când prin Pacea de la Mikulov sau Pacea de la Nikolsburg, Imperiul habsburgic cedează principelui Transilvaniei şapte comitate din Ungaria în stăpânire viageră. Cu Imperiul Habsburgic, Gabriel Bethlen a purtat nu mai puțin de trei războaie. Deși și-a prezentat lupta împotriva imperialilor habsburgi ca fiind o luptă “pentru libertăți”, inclusiv religioase, atrăgând astfel sprijinul protestanților maghiari din Transilvania, războaiele erau duse din interes personal, pentru ambiția de a deveni rege. Nici nu conta unde: Ungaria, Cehia, Polonia, sau paradoxul cel mai mare …. Dacia. A fost unul dintre alogenii care visa la refacerea Daciei Mari cu el în rol de stăpânitor al tuturor provinciilor istorice românești. De altfel Gabriel Bethlen a și acordat câteva înlesniri românilor ardeleni pe timpul domniei sale, tocmai pentru a putea păstra pentru mai departe bune relaţii de vecinătate cu domnii ţărilor române de dincolo de Carpaţi.

Articolul 6 Ianuarie 1622 – Momentul când Ungaria devenea o anexă a Transilvaniei: șapte comitate din Ungaria intră în stăpânirea Transilvaniei apare prima dată în Glasul.info.

Articolul Prostia criminală a unui stat rău administrat apare prima dată în Glasul.info.

De ziua națională a Ungariei, Primăria Brașov a hotărât iluminarea literelor de pe Tâmpa în culorile drapelului național maghiar

Ca și cum toponimul “Tâmpa” ar veni direct la tâmpiți, edilii Primăriei Brașov au hotrărât ca de ziua națională a Ungariei să ilumineze literele de pe Tâmpa, adică tocmai însemnele Brașovului și cartea de vizită cea mai importantă din ultima vreme a orașului, în culorile drapelului maghiar.

În vreme ce de Ziua Națională a României, de 1 Decembrie, de câțiva ani buni avem de a face cu drapele negre de doliu afișate de către comunitatea maghiară, niște tâmpiți de la poalele Tâmpei s-au hotărât să pluseze, și să sărbătorească în acest fel ziua națională a unui stat vecin ostil și subversiv la adresa României, prin numeroase elemente finanțate și sprijinite de la Budapesta.

“Literele de pe Tâmpa și clădirea Primăriei Brașov vor fi iluminate în această seară în culorile roșu, alb, verde, culorile specifice drapelului național al Ungariei, pentru a marca importanța comunității maghiare în dezvoltarea orașului nostru, un oraș care de-a lungul istoriei a fost nu numai un important centru economic și cultural, ci și un exemplu de bună înțelegere între cele trei etnii care locuiau în spațiul actualului oraș, în afara zidurilor „Cetăţii” (Kronstadt, Brassó): românii din „Şchei” (Obere Vorstadt, Belgerei, Bolgárszeg), maghiarii din „Blumăna” (Blumenau, Bolonya) și sașii din „Orașul Vechi” (Altstadt, Óbrassó).
În urma deciziei Parlamentului de la Budapesta, din 1991, Republica Ungaria are trei sărbători naționale. Ziua Națională este sărbătorită pe 20 august. Este o zi importantă și marcată și de etnicii maghiari din Transilvania și Banat.
Potrivit datelor recensământului din 2011, în Brașov locuiesc încă aproximativ 23.000 de maghiari, adică aproximativ jumătate din numărul total al maghiarilor din Județul Brașov.
Facem mențiunea că, din motive tehnice, nu este vorba de o redare fidelă a drapelului, ci de o preluare verticală a culorilor, conform normelor oficiale referitoare la drapelul Ungariei.”, au scris pe facebook tâmpiții de la poalele Tâmpei, aka Primăria Brașov

Articolul Primăria Brașov se crede în Ungaria: a iluminat literele de pe Tâmpa în culorile steagului Ungariei apare prima dată în Glasul.info.

Vor banii românilor dar nu respectă limba oficială în județul Satu Mare

Unul din cele mai mari supermarketuri din Satu Mare dar nu numai are pe raft produse inscripționate total inadecvat. Adică limba oficială din România….nu este oficială pentru ei.

Aici nu intră Autoritatea Națională a Protecției Consumatorilor pentru a verifica etichetele. La Carei nici nu se pune problema deplasării inspectorilor așa că foarte multe produse alimentare de pe rafturile magazinelor nu au etichete inscripționate și în limba română.

În baza prevederilor Codului Consumului, eticheta este definita ca fiind orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care contine elemente de identificare a produsului si care însoteste produsul sau este aderent la ambalajul acestuia.

Una dintre principalele cerinte pe care trebuie sa le întruneasca informatiile de pe etichetele produselor este ca acestea sa fie înscrise în limba română, indiferent de tara producătoare, fără a se exclude totodată prezentarea lor si în alte limbi.

În județul Satu Mare din România încă nu se aplică aceste reguli.

Preluare: Buletin de Carei

Articolul Încălcare flagrantă a legii la Satu Mare: limba maghiară prioritară pe etichetele produselor, de parcă am fi în Ungaria apare prima dată în Glasul.info.

Pentru că avem în fruntea statului niște imbecili care posedă cultura istorică a unor râme eșuate la soare, o zi care în istorie a însemnat declanșarea unui adevărat genocid pe criterii etnice în Transilvania împotriva populației românești, ziua de 15 martie, a devenit “sărbătoare” pentru cretinii și dobitocii ajunși printr-un cumplit și jenant accident la cârma statului român.

S-au întrebat vreodată mizeriile astea ambulante de la PNL și de la USR ajunse în alianță cu UDMR-ul la guvernare, totuși ce sărbătoresc cu adevărat maghiarii pe 15 martie? La 15 Martie 1848, parlamentul Ungariei a votat “unirea” cu Ardealul (n.a. anexarea Ardealului). Era semnalul dat unor crime de o amploare și de o sălbăticie nemaiîntâlnite împotriva românilor.

Pentru România, aceasta zi ar trebui declarata zi de doliu national pentru zecile de mii de nevinovați care au fost uciși cu brutalitate, în cadrul unor adevărate campanii de crime împotriva umanității. Acum intelegeți de fapt ce sărbătoresc cu adevărat unii dintre concetățenii noștri?

Dintotdeauna, pentru Ungaria și pentru unguri, 15 martie va fi simbolul revizionismului îndreptat înainte de toate împotriva României. Dovada? De-a lungul istoriei ungurii au ales să facă astfel de revendicări tocmai pe 15 martie, dorind astfel tocmai să dea revendicărilor și o încărcătură simbolică.

Pe 15 Martie 1946, la Conferința de Pace, Ungaria a cerut cinci județe României printre care Maramureș, Satu Mare și Bihor.

“Această Ungarie fostă horthystă, care a coborât umanitatea până la nivelul cele mai degradat, a avut curajul să scoată capul din pănânt.”, scrie dr. Adrian Rezeanu în cartea Țara Oașului în memoria documentelor, volumul I, despre tupeul mizerabil al Ungariei imediat după sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial

Avem un guvern criminal și antiromânesc! 15 Martie a însemnat semnalul dat pentru niște crime monstruoase pe criterii etnice împotriva populației românești din Transilvania, și cu toate astea o moluscă de premier precum CăCâțu iese să salute foarte jovial un asemenea eveniment istoric care pentru noi românii a însemnat declanșarea unor acțiuni sălbatice de etnocid îndreptate împotriva românilor:

“15 Martie este Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, cea mai importantă sărbătoare a comunității maghiare din România. Suntem diferiți prin cultură și tradiții, dar aceste diferențe nu ne separă, nu suntem adversari, dimpotrivă, trebuie să fim uniți în diversitate, să devenim mai puternici și mai înțelepți, să construim împreună, să creăm valori. Înțelegerea diferențelor și aprecierea valorilor celuilalt contribuie la recunoașterea reciprocă, implicit la o conviețuire armonioasă. Astăzi sărbătorim comunitatea maghiară din România, dar și buna conviețuire pe care am dezvoltat-o în ultimele decenii.”, asta a regurgitat de la înălțimea funcției sale guvernamentale pe facebook pe 15 martie râma care sălășluiește pe la Palatul Victoria pe post de prim ministru al României, Florin Cîţu

Articolul 15 Martie 1946: La Conferința de Pace, Ungaria a cerut cinci județe României printre care Maramureș, Satu Mare și Bihor apare prima dată în Glasul.info.