Rugaciunea Tatal Nostru in mai multe variante si dialecte ale limbii romane

Rugaciunea Tatal Nostru din imaginea de mai sus pare a fi scrisa intr-o limba apropiata de limba romana moderna, nu-i asa? In cartea „Adevărata obârşie a poporului român” de Valeriu D. Popovici-Ursu, Paris ni se spune ca de fapt aceasta este una din variantele rugaciunii Tatal Nostru, scrisa într-un dialect celt al provinciei Wallace din Anglia, rugaciune culeasa si publicata de catre istoricul britanic Chamberlayn intr-o lucrare monumentala care cuprinde rugaciunea Tatal nostru in cateva sute de limbi sau dialecte diferite.

Am putea spune ca de fapt ar fi o confuzie facuta de catre Chamberlayn intre numele provinciei Valahia cu cel al provinciei Wallace ( sau cum este numita aici, Wallica), insa in aceeasi lucrare gasim si varianta rugaciunii din Valahia:

Trebuie spus şi care a fost filiera prin care această versiune a ajuns la Chamberlayne: Nicolae Milescu i-a transmis-o lui Stiernhielm. De la Stiernhielm a fost preluată de Müller, iar de la acesta din urmă trece la Chamberlayne.
Chamberlayne mai dă două versiuni româneşti, ambele identificate ca slave: prima este exact textul de mai sus (adică furnizat de Stiernhielm), dar trecut printr-o revizie îndoielnică la jumătatea drumului său european.

Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApp pentru a primi postările noastre și acolo.

Cealaltă versiune, datând de pe la 1600, fusese publicată de Megiser.
1. Stiernhielm – Müller2 – Chamberlayne1 (identificat ca velş);
2. Megiser – Wilkins, Müller1 – Birndorff – Chamberlayne2 (identificat ca slav);
3. Stiernhielm – Müller2 – Birndorff – Chamberlayne3 (identificat ca slav).

„rostirea rugăciunii Tatăl nostru în limba română de către o comunitate din Walles încă din secolul al XVIII-lea, atestă că celţii şi-au conservat în rugăciune nealterată limba pe care au vorbit-o încă de la creştinare”.

„Luca Stroici, mare logofăt al Moldovei  din secolul al XVI-lea  că a transcris rugăciunea Tatăl nostru din cirilică cu litere latine, că istoricul polonez Stanislau Sarmecki a aflat de existenţa acestei rugăciuni cu litere latine şi a publicat-o într-un volum încă în anul 1597, care arată aşa cum o rostim astăzi”.

„varianta celtică seamănă mai românească decât cele două variante numite din Walahia, fiind mai aproape decât Tatăl nostru transcris de Luca Stroici”.

Poerinthele nostru cele ce eşti en cheri

Svintzascoese  numele teu

Vie emperetzioe ta

Facoesa ve ta, cum en tzer ase şi pre poementu

Poene  noastre datorii le nostre, cum şi noi se loesoem

datorniczilor nostri

Si nu dutze pre voi la ispitire

Tze ne mentueste prenoi de vicleanil. Amin.