Ca sa nu fie luați în armată la război în 1943, ucrainenii “se făceau” români în acte

Pe la mijlocul anului 1943, cand frontul s-a intors inspre Germania si trupele sovietice au inceput ofensiva, si mai ales in 1944, cand se apropiau deja de Bucovina, in bisericile din satele ucrainene, inclusiv in satul Mihailovca, care pe atunci se numea Mihuceni, popii incepusera sa-i sfatuiasca pe oameni sa se rescrie in acte ca romani daca nu vor sa mearga pe front, caci se vorbea ca romanii nu vor fi luati la razboi.

Multi s-au inscris atunci romani, mai ales cei care au luptat in primul razboi mondial (si membrii familiilor lor). Si intr-adevar, odata cu venirea trupelor sovietice cei care s-au inscris romani nu erau luati la razboi. Dar pe oameni ii astepta o alta napasta, nu mai mica. In vara anului 1944, pe vremea secerisului, barbatii care n-au fost mobilizati pe front au inceput sa fie luati pentru asa numitele tabere de munca.

Ca sa nu fie luati in armata la razboi, ucrainenii “se faceau” romani

[one_half]

[/one_half]

De la noi din sat am fost luat eu si altii, dintre care mi-i amintesc pe fratii Ivan si Olexa Tcaci, Diordi si Paraftemi Barbaziuc, Sandic Rojco si fiul sau Ilia, Nicolai Balovseac, Costin Rojco, Emilian Rubanet, Ivan Rubanet, Simion Rubanet, Petro Nicolai Fedoreac, Nicolai Michitiuc, Petro Rojco, Ivan Bilous, Artemon Savciuc, Vasili Rubanet si Diordi Rubanet. Mai intai ne-au trimis la Hliboca, de acolo am mers pe jos pana la Cernauti, iar peste doua-trei zile ne-au urcat in vagoanele de marfa si ne-au dus spre Finlanda.

Sursa :

“Amintirile lui Todor Rubanet din Mihailovca(Ucraina) despre ceea prin ce a trecut in Karelia(Finlanda) si nu numai acolo”, Monitorul de Hliboca, Ucraina, 12 Decembrie 2014