In Harghita, Covasna – Legitimarea prin ortodoxie.

In Harghita, Covasna – Legitimarea prin ortodoxie.

Se pleaca crucile-n cimitir de-atata durere. Numele romanesti striga inabusite, stalcite de o alta limba. Acolo, pe dealurile si muntii din inima tarii se afla linia intai a frontului. Acolo in inima ei, Romania moare, sub ceardasul noilor grofi acompaniat cu mult talent de “orchestra” petardelor vadimiste care timp de zeci de ani au ridicat ca intr-un meci aranjat mingi peste mingi la fileu. In biserica nu se intra pocnind din talgere, nici injurand. Pe inima tarii nu se calca. Pierderea identitatii nationale a romanilor din acea zona este o realitate.

Am stat personal de vorba cu taranii romani din Doboi si Dobolii de Jos. Multi dintre ei isi gaseau cu greu cuvintele romanesti. Toti insa se legitimau prin credinta ortodoxa, dovada ca, Biserica, prin IPS Ioan Selejan si-a facut cu varf si indesat datoria. Slava lui Dumnezeu. “Nea Ion, ce esti matale, roman sau ungur ?” Am intrebat un satean, vrand sa aflu cat de adanc au sapat strainii in sufletul lui. “Ortodox”, mi-a raspuns scurt, facandu-si mai apoi cruce cu cele trei degete impreunate. “Sus pe deal mi-am ingropat tot neamul, acolo unde s-a tras in ’40 cu tunul in biserica. Vroiau s-o darame, dar au tras pe langa si s-a facut o groapa mare de tot.

In Harghita, Covasna – Legitimarea prin ortodoxie

Cand a murit maica-mea, Dumnezeu sa o ierte, in acel loc a trebuit sa o ingrop, ce sa fac, se nimeri ghiuleaua pe partea noastra de morminte…” In familie, desi erau toti romani, vorbeau amestecat ungureste si romaneste In acea casa a lui nea Ion este linia intai a frontului. Daca peste ani, copiii vor vorbi la gura sobei din bucataria acestui taran romaneste, inseamna ca am biruit in acest razboi. Capul si sufletul trebuie sa ne calauzeasca atunci cand pasim in satele romanesti de acolo, solutii pentru ca Ion sa ramana Ion si sa nu se “transforme” in Janos, crearea unor relatii economice si spirituale intre romanii care sunt pe cale sa se instraineze si noi, ceilalti romani de peste Carpati, este necesitatea acestor vremuri.

Cu sufletul curat am pasit impreuna prin padurile Dealului din Doboi si tot impreuna, noi romanii din toate colturile tarii am reusit sa le dam un prim semn taranilor din acele sate ca nu sunt abandonati. Nu se opreste totul aici. Actiunile vor continua, vor fi altfel, dar in acelasi duh, pentru Romania.

Sursa:

[1] Mihai Tirnoveanu , www.facebook.com/mihai.tirnoveanu.7?fref=nf