Continuitatea românilor în vatra lor strămoşească — Dacia — nu a fost contestată până la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Dezvoltarea conştiinţei naţionale a românilor după Unirea ţărilor române, la 1600, sub Mihai Vodă Viteazul, afirmarea tot mai puternică a dorinţei lor de a se uni într-un singur stat au alarmat cercurile reacţionare din Imperiul Habsburgic care, temându-se că vor pierde Transilvania, au început să conteste drepturile istorice ale românilor asupra vetrei lor străbune şi au născocit teoria părăsirii Daciei de către daco-romani în secolul al III-lea e.n., a formării poporului român undeva la sudul Dunării şi a imigrării sale la nordul Dunării, în secolele IX —XIII, în orice caz, după ce triburile maghiare ocupaseră Transilvania, pe care ar fi găsit-o pustie.
Continuitatea românilor în vatra lor strămoşească — Dacia — nu a fost contestată până la sfârşitul secolului al XVIII-lea
Inventatorii acestei teorii au fost: căpitanul în armata habsburgică — Franz Joseph Sulzer în lucrarea sa Geschichte des transalpinischen Daciens…, vol. I —III, Viena, 1781—1782 şi funcţionarul de la cancelaria aulică din Viena — Johann Christian Engel, născut la Lieser, prin lucrările sale: Fortsetzung der allgemeinen Welthistoire durch eine Gessellschaft vem Gelehrten in Deutschland und England ausgeferigel, 5 vol., Halle; John Iacob Gebaur, 1797 — 1804, Geschichte des Ungarischen Reiches, Viena, 1813; Geschichte des Ungarischen Reichs und seiner Neberländer, Halle, 1804.
Vezi şi Joseph Karl Eder, doctor în filozofie la Universitatea din Budapesta (1778), prin lucrările: Supplex Libellus Valachorum Transylvaniae iura tribus receptis Nationibus communia postliminie sibi adseri postulatium, cum notis historico-criticis J.C.E., Cluj, 1791; Observation es criticae et pragmaticae ad Historiam Transylvaniae sub regibus Arpadianae et mixtae propaginis, Sibiu, 1803; Erdélyország ismertetésének zsengéje. Cluj —Sibiu,1796; Christiani Schesaei saxonis Transilvani Ruinae Pannonicae. Sibiu, 1797.
Peste o jumătate de secol, geograful Robert Roesler a reluat această teorie şi a încercat să-i dea o formă ştiinţifică, răstălmăcind o serie de date istorice şi lingvistice în lucrările sale: Das varrömische Dacien, Viena, 1864; Die Anfänge des Walachische Fürstenthums, Viena, 1867; Dacien und Romänen. Romänische Studien. Untersuchungen zur älteren Geschichte Romäniens, Leipzig, 1871.
Urmăriți Glasul.info și pe Google NewsDeosebit de semnificativ este faptul că marile lexicoane ale vremii, inclusiv cele germane, nu au înregistrat teoria lui Roesler şi nici măcar pe autorul ei.
Sursa:
[1] Milton G. Lehrer, Ardealul pamant romanesc, Editura stiintifica si enciclopedica Bucuresti, 1989Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
