Un calator roman prin secuime

Sâmbătă, 24 Ianuarie 2015. Ora 8,48. Un oraș mohorât îmbătrânit de cei câțiva fulgi de omăt plutind leneș prin aerul lăptos. Ninge sau nu ninge ! Oltul, crescut și tulbure din cauza zăpezilor topite în amonte, se zbate bolborosind printre bolovanii a ceea ce se vrea o tentativă de canalizare până în apropierea podului ce îl traversează dinspre gară către centru.

Călător singuratec într-o lume ruptă, parcă de restul României prin limba străină ce-ți pocnește auzul la tot pasul, prin reclamele, unle dintre ele exclusiv în altă limbă… Până și vrăbiile ciripesc altfel, iar oile ce pasc pasc pe malul Oltului behăie în ungurește…

Un calator roman prin secuime

Nici nu ști la ce să te uiți prima dată; la încălcările legilor și a Constituției, sau la eventualele schimbări ce ar fi putut să apară în peisajul orașului. Pașii mă poartă către statuia lui Mihai Viteazul, apoi către adevărate insule ungurești, chiar în inima orașului.

 

Galerii de artă cu exponate inscripționate în ungurește, afișe în aceași limbă, iar când am descoperit perintre ele și unul în Românește am răsuflat ușurat; nu mă teleportasem către vest, încă mă aflam la 10 km de casă și vre-o 32 de Brașov…

În parcul de lângă ansamblul statuar al lui Mihai Viteazul, sfidător, agitându-se drăcește în bătaia vântului, o zdramță lucioasă, bleo-galben, cu niște însemne heraldice, despre care auzisem, tot pe facebook că ar fi trebuit dată jos de către șovinul primar al orașului Sf. Gheorghe.

Dar spânzură mai departe în vârful unui catarg, ilegal, provocator, dar mai ales separatist. Ceva mai jos alte două, cică arborate legal fiindcă ar sta între cel al României și al U.E. Numai că nu știu ce stat reprezintă această zdreamță de-și permit unii să-l afișeze !!!??? Mai bine își atârnau chiloții, izmenele, sutienele, alături de intențiile extremiste uneori duse la extrem…

Aveam în spate o săptămână de nesomn… Discipolii lui tokes, kelemen hunor și ai altora de aceași teapă, stau pe scara unde locuiesc. Amenință cu moartea, izbesc tot ceea ce le cade în mâini, bubuie cu pumnii și picioarele în ușile apartamentelor unde locuiesc români, urlă, zbiară, își bat nevestele, fac crize de isterie, etc.

Venisem să mă alătur inițiativei lui Cosmin de a purta tricolorul Românesc, cel de 150 m, prin oraș. Chiar m-am întâlnit cu acest copil minunat, poate unul dintre cei mai credincioși fii ai României, așa cum ar trebui să fie cei din generația lui, însă până la ora când trebuia să ne întâlnim mi s-a făcut rău…

N-am așteptat să cad din nou pe mâna măcelarilor de la spitalul județean din Sf. Ggheorghe, ci m-am grăbit către gară…

Un calator roman prin secuime,  Gheorghe Doru Popa