Testamentul politic al lui Nicolae Iorga

Nu voim a fi un stat modern oarecare, de o precocitate si indrazneala care sa uimeasca lumea. Avand constiinta de ceea ce suntem, simtindu-ne romani mai mult decat coboratori ai romanilor si chiar decat cetateni ai Romaniei, voim, in cea mai stransa legatura cu tot ceea ce a fost sanatos in trecut sa cladim cu mijloace romanesti civilizatia romaneasca pentru toti romanii.

Testamentul politic al lui Nicolae Iorga

[tp_product id=”194133493″ feed=”396″]

Singura chestiune care trebuie imediat rezolvata, prin bratele unite ale noastre e dreptul Romanimii de a se impune ca stapana in orice colt al pamantului pe care l-a locuit, l-a fructificat prin munca ei si l-a adapat cu sudorile si sangele ei si al strabunilor.

A venit timpul sa facem aici la noi politica noastra nationala, sa intrebuintam in viata noastră naţionala numai elementele nationale, sa îndepartam pe strainul nefolositor, iar cu atat mai mult pe strainul pierzator, pe strainul ucigator si pervertitor al neamului nostru.

Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApp pentru a primi postările noastre și acolo.


libris.ro

Iubitul mieu Neam Romanesc,

„Viata unui neam este adeseori hotarata intr-un chip decisiv si fatal, caruia nu i se poate impotrivi, de catre aria geografica pe care a trebuit sa se dezvolte(1”2).

„Ura si exagerare de sine au indrumat pana acum pana celor mai multi dintre scriitorii istoriei romanilor si ce a rezultat de aici nu e greu de ghicit:numai pareri sucite, opuse adevarului, pe care nestiutorii si le-au insusit si raspandit cu o graba uimitoare.

Numai asa a fost cu putinta sa se trambiteze peste tot ca romanii n-ar fi de origine romana si ca, fara a lasa vreo urma, s-ar fi stramutat din tinuturile de miazanoapte a Dunarii spre sud, pentru a face loc ungurilor, care tocmai atunci se indreptau incoace”(3).

„Ba(;) chiar un rector al Universitatii din Atena a sustinut ca un popor de(;) milioane de tarani ai carui membri sunt legati prin aceeasi limba, acelasi port,aceleasi obiceiuri si altele si care in aceasta privinta infatiseaza aproape un unicum n-ar alcatui totuşi o natiune proprie, ci numai un despretuit amestec de popoare, menit unei apropiate peiri”(4).

„De cealalta parte se deslusesc sunete nu mai putin false, desi cu totul opuse. Pentru unii dintre acestia romanii trec drept adevaratii si exclusivii urmasi ai romanilor si nu drept acei ai populatiei romanice din Peninsula Balcanica; limba lor de astazi ar trada foarte bine – asa spun ei – care li a fost singura obarsie; barbarii ar fi trecut fara urma peste ei; aici ca si dincolo, pe tarmul drept ca si pe cel stang al Dunarii ei s-ar fi sustinut neintrerupt ca reprezentanti ai vechii culturi; toate descoperirile vremurilor noua intai la ei s-ar fi ivit(;) si tot ce se mai poate spune despre faima.

Voci nepartinitoare, in schimb, sunt putine, dar se pot cita si cateva de acestea.
Ca orice om cult si cu simtire normal, imi iubesc si eu neamul. Dar acest sentiment nu are nimic a face cu istoria colonizarii romane, cu masurile imparatului Aurelian, cu imprejurarile din statul bulgar sau roman, cu felul propriu al intinderii unguresti din Transilvania(;); imi iubesc neamul pentru ca e al mieu – si atata tot.

Dar pentru a scrie istorie n-am nevoie de iubire, nici de ura; imi trebuiesc numai izvoare si minte sanatoasa in atata masura, cata e de nevoie pentru a le lumina”(5).

„Una din chestiunile care, din motive politice, au fost cel mai mult exploatate impotriva romanilor, pentru a le tagadui existenta, in evul mediu timpuriu, – ei aparand, chipurile, printr-un fel de generatie spontanee, mai tarziu, de-a dreptul pe teritoriul pe care-l ocupa si-l stapanesc acum pe malul stang al Dunarii –, este cea a parasirii Daciei traiane de catre Aurelian, care ar fi pus sa fie transportati in noua sa Dacie de pe malul drept insisi provincialii, lasand in seama barbarilor, gotilor, teritoriul evacuat, ca si cum ar fi fost vreodata pe acest teritoriu o Gotie asemenea Franciei francilor, ori Lombardiei longobarzilor.

Inca de multa vreme, chiar fara a tine seama de reprezentantii scolii ardelene din secolul XVIII6, au fost infatisate argumente impotriva unei asertiuni care se bizuie, in afara unui rezumat tarziu al lui Eutropiu7, care prin el insusi valoreaza asa de putin(8), pe un singur text, cel al istoriografului lui Aurelian, Flavius Vopiscus”(9).

„In ciuda pretentiei de a fi cercetat arhive, de a fi cules informatii in familia lui Aurelian chiar, cu toate scrisorile pe care le intercaleaza si care au fost dovedite ca neautentice, Flavius Vopiscus nu este decat un compilator din epoca lui Constantin. Acesta din urma, vrand sa apara ca un nou Augustus, socotise ca prestigiul Imperiului sufera din pricina obscuritatii in care era cufundata viata Cezarilor din secolul III si porunci asadar sa li se redacteze biografiile, oricare ar fi fost starea surselor si calitatea insasi a istoricilor.

Acestia trebuiau sa pună in relief importanta noii domnii care-si propusese, intre altele, de a recastiga, de la goti si sarmati, vechea frontiera a Dunarii si, cu cat parasirea decretata de Aurelian ar fi aparut mai completa, cu atat mai mare trebuia sa reiasa figura imparatului revansei, care ar fi infipt din nou vulturii pe tarmul barbar al Dunarii.

Dar pasajul insusi care povesteste evacuarea totala nu se afla la locul sau, acolo unde este vorba de actiunile militare ale lui Aurelian, ci este amestecat cu alte evenimente si situatii. Trebuie dar sa admitem ca e vorba numai de o nota marginala oarecare pe care un copist de mai tarziu a introdus-o in text. Fara doar si poate, numai ea nu e de ajuns pentru a admite acest fapt cu totul aparte, precum ca Imperiul ar fi transportat dincolo de un mare rau o intreaga populatie.

Exista cauze economice, care, dealtfel, au fost adeseori invocate pentru ca ele se impun oricui are simtul realitatilor omenesti, ale unei vieti permanente a societatilor, pentru a nu admite posibilitatea acesteimutari in masa.

O populatie nu paraseste niciodata, chiar si in fata celor mai mari restristi istorice, chiar si in fata celei mai inveraunate impotriviri a fortelor insesi ale firii, pamantul in care si-a infipt adanci radacini: sa ne gandim la Neapolul traind sub un vulcan, la Messina refăcuta pe ruinele lasate de cutremur, la Lisabona reinviată, la insulele japoneze.

Ea revine la amintirile sale, la urmele sale, la lucrarea sa, care a sfarsit prin a o domina. Daca aceasta se petrece in mod obisnuit cu locuitorii oraselor, lucrul este cu atat mai adevarat în cazul taranului, legat de brazda sa, de terenul pe care la creat prin truda lui, si la toti aceia care, in centrele urbane marunte ale Daciei, traiau de pe urma taranului si nu puteau trai altfel.

Cei care, printre romani, mai pastreaza inca obiceiul de a vorbi de o retragere in munti in fata barbarilor navalitori, prefacand cu atata usurinta in pastori pe scoboratorii mai multor generatii de agricultori, nu-si dau seama de faptul ca schimbarea ocupatiilor traditionale in fata unui soc oarecare al istoriei este o imposibilitate, iar a face dintr-un plugar un cioban nu e mai usor decat a preface un meserias intr-un marinar.

Trecerea dincolo de Dunare nu poate fi de asemenea admisa pentru un alt motiv, care se impune la fel de firesc oricarui spirit liber care vrea sa cerceteze problema. Daca e vorba de pastori – si intr-aceste regiuni erau(;) din epoca preistorica –, ei nu puteau sa-si afle pe un alt teritoriu obiceiurile lor de neocolit, drumul lor, cele doua salasuri ale lor, de vara si de iarna.

Daca e vorba de agricultori, unde li s-ar fi dat lor in Moesia campurile de care aveau nevoie, campuri ocupate de o populatie mai demult romanizata, caci nu se putea proceda, pentru a-i reaseza, la o impartire a pamanturilor, asa cum au impus-o dealtfel aiurea capeteniile barbare, ajunse stapanii tarii.

Aceasta presupunand, ceea ce este absurd, ca Imperiul ar fi avut in secolul al III-lea mijloacele de care dispune in epoca noastra un stat modern pentru a da de veste la mii de oameni ca trebuie sa-si paraseasca asezarile, pentru a se instala la o data anume, urmand o ruta indicată cu precizie, in alta parte, unde aveau sa-si afle locuinte gata pregatite.

S-a vazut in zilele noastre cate sacrificii impune o evacuare, intotdeauna foarte incompleta. Si înca admitand ca acesti provinciali, in cea mai mare parte a lor daci romanizati, ar fi fost atat de necesari acestui Imperiu, incat el ar fi luat cele mai amanuntite precautii sa nu ramana urma de ei macar in provincia pe care socotea ca n-o mai poate apara…

A ne gandi la scrupule de onoare si de prestigiu numai din cauza acelui nume, de «Dacia lui Aurelian», dat vechii Moesii, inseamna a nu intelege tot ce era aspra realitate, lipsita de orice sentimentalism, in gandirea romana dintotdeauna: prefacatoria ipocrita a celui care a dat inapoi, cu lasitate, in fata presiunii barbarilor, nu reuseste sa se impuna judecatii noastre.Din punct de vedere militar, obiectiile care se prezinta sunt la fel de puternice.

Testamentul politic al lui Nicolae Iorga
Testamentul politic al lui Nicolae Iorga

Sursa:

[1] ioncoja.ro

Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.


Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram Glasul.info, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri

Showing 1-8 of 13 Books

Istoria ilustrata a Transilvaniei

By: Ioan Bolovan, Ioan-Aurel Pop

O istorie generală a unei țări, a unei provincii sau a unei regiuni are obligația să recompună prezentul oamenilor care au trăit în trecut în funcție de rolul jucat de fiecare entitate, grupare, etnie, confesiune componentă. Dar, ca toate celelalte istorii, nici aceasta nu poate răspunde tuturor problemelor spinoase ale trecutului și prezentului Transilvaniei. Totuși, încearcă să explice, din perspectiva întregii

Ardealul. Tinuturile de pe Olt. Tinuturile de pe Mures

By: Silvestru Moldovan

Silvestru Moldovan face parte din acele generatii de romani ardeleni care stiau totul: vorbeau, citeau si scriau in romana, maghiara si germana, ceea ce le-a creat libertatea de a se misca in orice regiune a Principatului, de a sta de vorba cu oricine in limba aceluia si de a cunoaste cel putin trei culturi. Asemenea intelectuali au rasarit din pamantul

Dictionarul numirilor de localitati cu poporatiune romana din Ungaria

By: Silvestru Moldovan

Aceasta carte face parte din colectia Infoteca a editurii Scripta si reprezinta o reeditare dupa un secol a unui instrument lexicografic de baza pentru cultura romaneasca. Practic, este o imensa arhiva ordonata, care ofera informatie de prim interes in compartimente definitorii ale Transilvaniei istorice: populatie, asezaminte de cult, denumirea localitatilor in expresie romaneasca, maghiara si germana.

Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat

By: Corvin Lupu

Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat - Corvin Lupu

Oranki amintiri din captivitate

By: Dimitrie Bejan

Oranki amintiri din captivitate, ParinteleDimitrie Bejan

Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale

By: Tiberiu Tudor

Tratatul cu Ucraina. Istoria unei tradari nationale - Tiberiu Tudor

Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor

By: Gică Manole

Mihai Eminescu despre Unitatea Romanilor - Gica Manole

Scantei de peste veacuri

By: Dumitru Almas

Scantei de peste veacuri - Dumitru Almas
1 2


Drepturi de autor! Informaţiile publicate de glasul.info pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Site-ul Glasul.info nu răspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formulării din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervăm dreptul de a șterge comentariile cu tentă rasistă, xenofobă,care incită la ură, sau la violență.


Glasul.info

Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info

Lasă un răspuns

Next Post

Minunea de la ALBA IULIA savarsita de MIHAI VODA, asa cum a povestit-o PETRU MOVILA

mar apr. 14 , 2015
Poate ca nu exista ura impotriva dacilor, insa, cu siguranta exista in lume, in tara noastra, o puternica si agresiva propaganda prooccidentala, care, impreuna cu celelalte instrumente : economice, financiare…militare…incearca sa ne abata de la calea cea dreapta : ortodoxia, pentru a ne impune agresiv, viclean, mincinos, un mod de […]
Mihai Viteazul in constiinta europeana - Transilvania, Valahia si Moldova erau „bastioanele cele mai sigure ale acestei parti a crestinatatii”

Poate vă place și:

libris.ro