ÎN 25 MAI 1894 AU FOST CONDAMNAŢI LA CLUJ MEMORANDIŞTII

In anul 1894 are loc la Cluj procesul politic intentat de guvernul maghiar “memorandistilor”; sunt dictate 14 condamnari la inchisoare. Guvernul maghiar interzice activitatea Partidului National Roman.La conferinţa PNR din 8-9 ianuarie 1892 de la Sibiu, s-a hotărît elaborarea unui „Memorandum”, adresat împăratului Franz Joseph, în care să fie cuprinse revendicările românilor din Imperiu legate de intoleranţa guvernului de la Budapesta.

În zilele de 8-9 ianuarie / 20-21 ianuarie 1892, fruntaşii Partidului Naţional Român s-au întrunit într-o conferinţă extraordinară la Sibiu, alegînd ca preşedinte al partidului pe dr. Ioan Raţiu. S-a hotărît totodată elaborarea unui “Memorandum” al românilor, adresat împăratului de la Viena.

ÎN 25 MAI 1894 AU FOST CONDAMNAŢI LA CLUJ MEMORANDIŞTII

“Memorandumul” a susţinut revendicările românilor din Imperiu şi a denunţat politica de asuprire naţională şi intoleranţa practicate de guvernul de la Budapesta. La 28 mai / 9 iunie 1892, o delegaţie compusă din 300 de intelectuali, negustori, meseriaşi şi muncitori, în frunte cu liderii PNR, a sosit la Viena pentru a prezenta împăratului “Memorandumul” semnat de dr. Ioan Raţiu (preşedinte), Gheorghe Pop de Băseşti şi Eugen Brote (vicepreşedinţi), dr. Vasile Lucaciu (secretar general), Iuliu Coroianu (referent), Septimiu Albini (secretar). Împăratul a refuzat să primească delegaţia şi a trimis “Memorandumul” guvernului ungar. Semnatarii şi conducătorii acţiunii au fost trimişi în judecată.

Conferinţa PNR (Sibiu, 23-24 iulie 1893) a adoptat în unanimitate o rezoluţie de solidaritate cu conţinutul “Memorandumului” şi a protestat împotriva procesului intentat conducătorilor partidului.
Între 25 aprilie – 25 mai 1894, s-a desfăşurat la Cluj procesul memorandiştilor. S-a încheiat cu condamnarea a 14 fruntaşi memorandişti la o pedeapsă cumulată de 31 de ani şi 18 luni de închisoare.

Acest rezultat a stîrnit imediat protestul oamenilor politici din Vechiul Regat, dar şi ale unor personalităţi din străinătate, precum William Gladstone, Georges Clemeanceau, Emile Zola, Lev Tolstoi etc. Guvernul maghiar nu îşi revizuieşte decizia în pofida tuturor protestelor, iar pe 16 iulie 1894 interzice activitatea PNR.

În cele din urmă, cel care îi va graţia pe memorandişti la 19 septembrie 1895 va fi însuşi împăratul Franz Joseph ca urmare a presiunii imense la care era supus din partea opiniei publice, dar şi datorită intervenţiei diplomatice a regelui Carol I pe lîngă Curtea de la Viena.

Autor: Mária Berényi