Ateu sa fi fost si tot as fi aparat ortodoxia romaneasca

Chiar ateu sa ma fi nascut si tot as fi aparat ortodoxia romaneasca, pentru simplul motiv ca ea a tinut romanii uniti in cele mai grele timpuri ale istoriei, in asa fel incat a putut ajunge tarisoara aceasta pana la noi, asa cum este ea acum. Daca romanii nu s-ar fi putut refugia in clipele de deznadejde nici macar in credinta adevarata atunci ar mai fi existat oare astazi Romania asa cum o stim noi acum?

Nu doar strainii care urasc Romania sunt deranjati de actiunile dr. Mihai Tirnoveanu si ale Actiunii „Români Pentru Români” sau ale altor patrioti romani ci si altii care sunt “certati” cu Dumnezeul nostru al crestinilor. Uitati ce reactie a avut acest tip cand am distribuit una din postarile domnului Tirnoveanu pe o retea de socializare.

Am constatat cu mahnire ca impotriva acestor laudabile actiuni ale dr. Mihai Tîrnoveanu si ale Actiunii „Români Pentru Români” s-au unit mai multe forte, unele mai intunecate de cat altele.

A fi ortodox inseamna mai mult decat a depinde de un preot care poate avea anumite derapaje. Ortodoxia este mai intai in sufletele noastre, nu depinde nici de cladiri si nici de cleric.De multe ori pana si cel mai pacatos ortodox gaseste puterea de a se pocai si a reveni catre credinta…

Eminescu despre Ortodoxia noastra: „pastratoarea elementului latin de langa Dunare”:

„Biserica rasariteana e de optsprezece sute de ani pastratoarea elementului latin de langa Dunare. Ea a stabilit si a unificat limba noastra intr-un mod atat de admirabil, incat suntem singurul popor fara dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit in mod egal de inghitirea printre poloni, unguri, tatari si turci, ea este inca astazi singura arma de aparare si singurul sprijin al milioanelor de romani cari traiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea si ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal si orice i-o veni in minte, dar numai roman nu e.” (Mihai Eminescu, „Liber-cugetator, libera-cugetare”, „Timpul”, 2 februarie 1879, în „Opere”, 1989, vol. X, p. 187)

Sursa: Glasul.info